Noua Zeelanda continua sa ma surprinda. Intr-o multime de planuri.
Tara are o dinamica extrem de speciala, in care schimbarile pot sa intervina intr-un interval de 3-4 ani, sau pot sa nu intervina nici dupa 50. Sau in care, roata trebuie reinventata, in sos kiwi, pentru fiecare pas inainte (ori, uneori) inapoi.
LLuati pensiile: acum ceva ani, Noua Zeelanda avea un sistem de pensii corect: un guvern national a venit la putere (aici guvernele sunt sau Labour sau National... un soi de Tory si Labour din patria "muma") si de pe o zi pe alta a anulat sistemul de pensii. Kiwi au ramas cu buza umflata si cu o alocatie de pensie, nunmita superannuation, de 22 000 de dolari pe an (pentru un cuplu).
Anul acesta, un guvern labour (de 9 ani sunt doar Labour la putere dar probabil ca urmatoarele alegeri vor schimba directia vantului), a reinventat pensiile, in sos desigur - kiwi. Programula fost numit Kiwisaver si sunt curioasa ce vor face urmatoarele guverne national cu el.
Guvernul actual percepe taxe pe venit printre cele mai ridicate din lume (pe locul 12, in plan mondial) si ofera o infrastrctura demna de un Guvern care ar percepe cele mai joase taxe din lume. Iar in banci se aduna excedente bugetare de miliarde de dolari pe an.
In schimb ajutoarele sociale, nesubstabtiale din pacate, iau zeci de forme si sunt accesibile doar celor mai sarace categorii are populatiei (ceea ce nu este rau in sine, dar - de exemplu - alocatia pentru copii nu este o idee rea, chiar si atunci cans ambii parinti muncesc).
Acum 4 ani, accesul la proprietate era subinteles. In doi ani de cand am ajuns aici, cel putin la Auckland, dar tendinta este similara in Noua Zeelanda, accesul al proprietate (adica posibilitatea de a cumpara o prima locuinta) s-a transformat din dificil in "imposibil". Diversi specialisti financiari considera ca un venit familial de 100 000 de dolari pe an, adaugat unui depozit (economii)_ de 10% din pretul unei case, nu este suficient pentru a plati rata unei locuinte. Ceea ce nu mai mira pe nimeni: oamenii realizeaza in sfarsit ca preturile la Auckland sunt mai ridicate decat in multe regiuni din Elvetia. ce este mai surprinzator, este definitia unei "case" aici. O casa "normala" din cartierul Grigorescu de la Cluj, s-ar vinde aici cu aproximativ 700 000 dolari (350 000 euro), in timp ce o "vila" din aceeasi zona ar fi 1.5 milioane (750 000 euro). Si preturile continua sa creasca (23% crestere anul trecut).
Auckland-ul contine 1/3 din populatia Noii Zeelande si este un oras cosmopolit - dar nu dinamic in sens europeana sau american - comparat cu alte centre economice pare mai degraba un sat mai mare... dar am descoperit ca in tara mai sunt zone nu numai subpopulate dar si complet rupte de restul lumii, genul Muntilor (?) Urewera, o zona de non-drept populata pare-se in special de Maori, uund ePolitia a arestat acum 3 saptamani un grup de activisti pusi pe fapte mari (deocamdata sunt inchisi sub acuzatii de terorism, dar vom vedea ce va iesi si din asta).
Se spune ca Noua Zeelanda este un loc extraordinar pentru a-ti creste copiii, insa detine locul 4 intre tarile dezvoltate, pentru molestarea copiilor de catre cei din jur (de obicei familie sau prieteni). Saptamana trecuta Universitatea din Auckland a publicat un studiu din care rezulta ca o fata din 4, a fost agresata sexual intr-un fel sau altul inainte de 15 ani.
In fiecare zi, pe motorway (nu se poate vorbi de autostrada), pentru ceva care are de obicei doua benzi), timp de cateva ore - dimineata si seara - masinile se deplaseaza cu incetinitorul, bara de protectie lipita de bara de protectie a masinii urmatoare. Zi de zi oamenii pot sa petreaca ore in traffic, in schimb - in loc sa iasa in strada si sa ceara consiliului sa investeasca in trasnport public decent - prefera sa voteze un primar de dreapta, care promite mai multe autostrade ... (ca si cum, pe istmul unde este situat orasul, ar mai fi ramas ceva loc... ca si cum poluarea nu ar fi suficienta (noroc cu istmul si cu marea din jur, cum vantul bate aproape mereu, nu o simtim !)
Cred ca ma opresc aici cu lista surprizelr idin ultimii doi ani. Sigur imi voi mai aminti si de altele. Sper ca pozitive, data viitoare.
... sau cum am ajuns in tara lungului nor alb, Noua Zeelanda sau Aotearoa. Un jurnal bilingv (era un pic normal) pentru a impartasi experientele si aventurile noastre....
28 octombrie 2007
08 iulie 2007
Meteo
Cum climatul ne da de furca peste tot in lume (Valentin se plangea de 13 grade in Elvetia in luna iulie) m-am gândit sa va consolez: in Insula de Nord a noastra au fost doua saptamani cu ploi continue, in cel mai pur stil kiwi: ploaie cu galeata urmata de soare, urmata de burnita, urmata de rafale de vânt:
Din 22 iunie incoace ne-am amuzat cu patru anotimpuri intr-o zi, cum bine spune o vorba locala. De 3-4 ori m-am surprins uitandu-ma pe fereastra si spunandu-le colegilor: "cam asa era lumina la Berlin, 4 luni pe an": era afara o intunecime sa o tai cu cutitul, in mijlocul zilei. Insa diferenta majora fata de Berlin este ca niciodata negura nu a durat mai mult de 2 ore.
Anul acesta, însa, nu ne putem plânge de frig. Fetele înca ies in tricou de îndata de apare soarele, iar eu continui sa merg la birou cu o simpla haina de costum peste un tricou sau o camasa subtire. Pâna acum au fost mai multe zile cu 15-16 grade decât cu mai putin de 10 grade.
In case este rece, gratie bunei izolatii cu care se mândreste orice locuinta kiwi care (nu !) se respecta.
Insa culminatia celor doua saptamâni de ploi cu soare, ploi cu tunete, cu burnita, cu curcubee si ce o mai fi putut acumula Mama Natura in doua saptamâni, au fost tornadele !
9 tornade in doua zile, pe Insula de Nord. Daca vreti sa va amuzati, aruncati o privire pe linkul precedent. Ziarele au vorbit numai despre tornade de 3 zile incoace (doar nu erau sa vorbeasca despre bataia mar pe care au luat-o team New Zealand in Cupa Americii).
Una la periferia Auckland-ului. Sapte tornade pe o peninsula din extremul sud-vest al insulei, la vreo 600 de kilometri de noi. Peste 50 de case au suferit stricaciuni, din care unele majore, probabil ireparabile! Mii de locuinte au amas fara electricitae, telefon sau apa. Tornadele (mici in comparatie cu ce vedem in filmele de la Hollywood, cam de 10 metrid e diametru si miscandu-se cu peste 150 de km pe ora) au aparut de pe mare, au maturat ce au putut (o casa de vacanta a fost rotita cu 180° de grade, mai multe s-au ales cu acoperisurile zmulse si geamurile sparte), au 'mutat'cam tot ce le-a stat in cale (când o casa a fost distrusa aproape complet cea de alaturi nu a avut nimic !, intr-un camping, o masina de excursie a fost ridicata 3m in aer si totusi locuitorul nu a patit nimic, in timp ce caravanele de alaturi nici macar nu s-au miscat)) si apoi duse au fost.
Miracolul este ca nimeni nu a fost ranit!
Din 22 iunie incoace ne-am amuzat cu patru anotimpuri intr-o zi, cum bine spune o vorba locala. De 3-4 ori m-am surprins uitandu-ma pe fereastra si spunandu-le colegilor: "cam asa era lumina la Berlin, 4 luni pe an": era afara o intunecime sa o tai cu cutitul, in mijlocul zilei. Insa diferenta majora fata de Berlin este ca niciodata negura nu a durat mai mult de 2 ore.
Anul acesta, însa, nu ne putem plânge de frig. Fetele înca ies in tricou de îndata de apare soarele, iar eu continui sa merg la birou cu o simpla haina de costum peste un tricou sau o camasa subtire. Pâna acum au fost mai multe zile cu 15-16 grade decât cu mai putin de 10 grade.
In case este rece, gratie bunei izolatii cu care se mândreste orice locuinta kiwi care (nu !) se respecta.
Insa culminatia celor doua saptamâni de ploi cu soare, ploi cu tunete, cu burnita, cu curcubee si ce o mai fi putut acumula Mama Natura in doua saptamâni, au fost tornadele !
9 tornade in doua zile, pe Insula de Nord. Daca vreti sa va amuzati, aruncati o privire pe linkul precedent. Ziarele au vorbit numai despre tornade de 3 zile incoace (doar nu erau sa vorbeasca despre bataia mar pe care au luat-o team New Zealand in Cupa Americii).
Una la periferia Auckland-ului. Sapte tornade pe o peninsula din extremul sud-vest al insulei, la vreo 600 de kilometri de noi. Peste 50 de case au suferit stricaciuni, din care unele majore, probabil ireparabile! Mii de locuinte au amas fara electricitae, telefon sau apa. Tornadele (mici in comparatie cu ce vedem in filmele de la Hollywood, cam de 10 metrid e diametru si miscandu-se cu peste 150 de km pe ora) au aparut de pe mare, au maturat ce au putut (o casa de vacanta a fost rotita cu 180° de grade, mai multe s-au ales cu acoperisurile zmulse si geamurile sparte), au 'mutat'cam tot ce le-a stat in cale (când o casa a fost distrusa aproape complet cea de alaturi nu a avut nimic !, intr-un camping, o masina de excursie a fost ridicata 3m in aer si totusi locuitorul nu a patit nimic, in timp ce caravanele de alaturi nici macar nu s-au miscat)) si apoi duse au fost.
Miracolul este ca nimeni nu a fost ranit!
06 mai 2007
Despre Basescu, România si alte cele
Ma intreb cine o fi scris articolul acesta. Oricum, pare interesant si cred ca merita citit, chiar daca stilul se deterioreaza putin pe parcurs si in mod evident articolul nu a fost scris de un jurnalist... Din aluzia la alegerile din Franta (evident la primul tur) putem deduce ca articolul a fost scris/postat in 19 sau 20 aprilie.
DESPRE ROMANIA
Problema mie mi se pare mult mai grava , cu implicatii profunde si cu bataie lunga de tot pentru viitorul Romaniei.
Vreau sa spun de la inceput ca Basescu, pe care il cunosc personal, nu trebuie idealizat. Este si el un produs al sistemului " ticalosit " pe care il condamna, este un tip de "mitica" smecher si uns cu toate alifiile, probabil colaborator si el al
securitatii, chair daca dosarul nu se gaseste (nu era posibil inainte de 1989 ca cineva, oricit de capabil ar fi fost, sa ajunga sef de agentie NAVROM la Anvers, fara sa fi fost omul securitatii, cu acte sau nu).
Este insa foarte inteligent, stie sa manipuleze multimile amorfe needucate politic din Romania si mai ales a avut taria sa inteleaga ca viitorul Romaniei nu
poate fi garantat decit de America (prin intermediul NATO si direct) si de apartenenta la Uniunea Europeana. Pentru asta, trebuia sa dovedeasca
reformarea justitiei si ruptura de comunism. Si de aicea i se trage, fiindca a indraznit sa se gindeasca mai sus de propriile interese, sa se gindeasca si la
interesul tarii.
In primul rind, Basescu nu a fost demis numai de corupti, desi parlamentul este o adunatura de derbedei politici, consecinta a votului pe liste si a
supravietuirii structurilor comuniste timp de peste 15 ani.
Ostilitatea fata de el este evident condusa de oamenii directi ai Moscovei:
- PSD-ul lui Iliescu, cel care a fost si ramine agent fost sovietic si acum rus.
- Liberalii lui Dinu Patriciu, magnatul petrolului romanesc, ale carui rafinarii nu pot functiona fara petrol rusesc si care este virful de lance al
patrunderii capitalului rusesc in petrolul romanesc, lucru esential pentru rusi, acum cind Romania este membra a UE.
- Vechea securitate, al carei exponent este Dan Voiculescu (il cunosc bine si pe acesta), general sub acoperire inainte de 1989 si cel prin firma caruia (CRESCENT) se operau inainte de 1989 toate operatiile in valuta ale Securitatii.
Au alergat imediat sub stindardul anti - Basescu:
- UDMR, caruia ii convine orice instabilitate in Romania, desi participa la guvernare de 10 ani, pentru a-si promova ideile de autonomie teritoriala in
Secuime
- Partidul Romania Mare al lui Vadim, adunatura de securisti si oportunisti, care mai are sustinatori printre nostalgicii comunisti, iubitori prin formatie ai Rusiei, si care va dispare cind si acestia vor dispare fizic, morti de batrinete. Copii lor sint mai elevati decit nebunia lui Vadim, sint astazi liberali sau PSD-isti.
Ce i-a deranjat pe rusi:
1. Declaratiile clare pro americane si anti rusesti ale lui Basescu, de doi ani incoace. L-a repezit pe ministrul de externe rus, care " regreta " ca Romania
nu s-a consultat cu Rusia in problema bazei americane din Dobrogea, spunind: Nici Rusia nu s-a consultat cu noi cind ne-a amenintat si ne-a cotropit continuu,
ultima oara pentru 50 de ani. Apoi, a declarat ca nu va accepta ca Marea Neagra sa redevina un lac rusesc.
Si multe altele, inclusiv atitudinea in problema Basarabiei si Transnistriei, care nu puteau fi trecute cu vederea la Moscova
2. Amenintarea cu puscaria pe motive de coruptie sau altele, a protejatilor directi : Iliescu, Nastase, Voiculescu
3. Posibila reactivare a dosarului privatizarii ROMPETROL (Dinu Patriciu) si al vinzarii energiei la pret de nimic catre ALPROM Slatina (implicat Codrut
Seres, fostul ministru al econimiei, omul lui Dan Voiculescu. ALPROM fiind proprietate ruseasca directa) care ar stinjeni interesele economice expansioniste
rusesti
4. Condamnarea drept "criminal si nelegitim" a regimului comunist
(Raportul Tismaneanu, cu toate greselile lui inacceptabile pentru orice om informat si clar filo-semit), acum cind Putin declara ca destramarea
Uniunii Sovietice a fost cea mai mare greseala a sfirsitului secolului 20.
Situatia, din pacate le este favorabila rusilor. Nu stiu cine din exterior il poate sprijini acum pe Basescu, in lupta sa inegala pe care o duce de fapt cu
Rusia, prin exponentii ei din Romania.
1. In Franta sint alegeri peste doua zile.
2. In Anglia, Tony Blair va parasi conducerea guvernului peste doua luni.
3. In America, pozitia lui Bush este din ce in ce mai subreda.
4. In Germania, Dna Merkel este departe de a fi o "iron lady" si este preocupata in a-i guguli pe rusi pentru a nu-i sista alimentarea cu gaze naturale.
Rusia, care acum negociaza infiintarea unui fel de OPEC pentru gaze, este intr-o pozitie foarte, foarte puternica.
Nu cred ca trebuie iesit in strada. Asta ar da un semnal foarte prost privind implementarea reala a democratiei de tip occidental in Romania.
Si asa, cred ca Germania, Olanda si Tarile Nordice care au ezitat pina in ultimul moment asupra admiterii Romaniei in UE, jubileaza si pregatesc masuri : prima
va fi de ordin juridic, cu urmari incalculabil de grele. Hotaririle instantelor judiciare romanesti nu vor avea putere in Uniunea Europeana. Stiti ce
inseamna asta, in special in ceea ce priveste litigiile cu companiile straine care opereaza in Romania ? Pentru cel mai mic "afront" adus unei compoanii straine sau unui cetatean strain, orice instanta judiciara straina poate ordona blocarea
fondurilor Romaniei din bancile straine, fara a tine cont de nici o hotarire a justitiei Romanesti. Au fost oare capabili derbedeii din Parlamentul Romaniei sa
cintaresca astfel de consecinte ale deciziei lor ?
Romania a fost data inapoi cu cel putin cinci ani si nu trebuie sa agravam situatia.
Ce trebuie facut?
1. Sa se participe masiv la vot in ziua referendumului si sa se voteze pentru Basescu. Trebuie dusa o campanie asidua printre rude, prieteni, cunoscuti, oameni de pe strada, in acest sens. Interesele Romaniei, cer ca situatia sa fie rezolvata calm, la vot si nu in strada.
2.sau putem sa facem un referendum pentru dizolvarea parlamentului, doar suntem o tara democrata in care vointa poporului e sfanta.!
DESPRE ROMANIA
Problema mie mi se pare mult mai grava , cu implicatii profunde si cu bataie lunga de tot pentru viitorul Romaniei.
Vreau sa spun de la inceput ca Basescu, pe care il cunosc personal, nu trebuie idealizat. Este si el un produs al sistemului " ticalosit " pe care il condamna, este un tip de "mitica" smecher si uns cu toate alifiile, probabil colaborator si el al
securitatii, chair daca dosarul nu se gaseste (nu era posibil inainte de 1989 ca cineva, oricit de capabil ar fi fost, sa ajunga sef de agentie NAVROM la Anvers, fara sa fi fost omul securitatii, cu acte sau nu).
Este insa foarte inteligent, stie sa manipuleze multimile amorfe needucate politic din Romania si mai ales a avut taria sa inteleaga ca viitorul Romaniei nu
poate fi garantat decit de America (prin intermediul NATO si direct) si de apartenenta la Uniunea Europeana. Pentru asta, trebuia sa dovedeasca
reformarea justitiei si ruptura de comunism. Si de aicea i se trage, fiindca a indraznit sa se gindeasca mai sus de propriile interese, sa se gindeasca si la
interesul tarii.
In primul rind, Basescu nu a fost demis numai de corupti, desi parlamentul este o adunatura de derbedei politici, consecinta a votului pe liste si a
supravietuirii structurilor comuniste timp de peste 15 ani.
Ostilitatea fata de el este evident condusa de oamenii directi ai Moscovei:
- PSD-ul lui Iliescu, cel care a fost si ramine agent fost sovietic si acum rus.
- Liberalii lui Dinu Patriciu, magnatul petrolului romanesc, ale carui rafinarii nu pot functiona fara petrol rusesc si care este virful de lance al
patrunderii capitalului rusesc in petrolul romanesc, lucru esential pentru rusi, acum cind Romania este membra a UE.
- Vechea securitate, al carei exponent este Dan Voiculescu (il cunosc bine si pe acesta), general sub acoperire inainte de 1989 si cel prin firma caruia (CRESCENT) se operau inainte de 1989 toate operatiile in valuta ale Securitatii.
Au alergat imediat sub stindardul anti - Basescu:
- UDMR, caruia ii convine orice instabilitate in Romania, desi participa la guvernare de 10 ani, pentru a-si promova ideile de autonomie teritoriala in
Secuime
- Partidul Romania Mare al lui Vadim, adunatura de securisti si oportunisti, care mai are sustinatori printre nostalgicii comunisti, iubitori prin formatie ai Rusiei, si care va dispare cind si acestia vor dispare fizic, morti de batrinete. Copii lor sint mai elevati decit nebunia lui Vadim, sint astazi liberali sau PSD-isti.
Ce i-a deranjat pe rusi:
1. Declaratiile clare pro americane si anti rusesti ale lui Basescu, de doi ani incoace. L-a repezit pe ministrul de externe rus, care " regreta " ca Romania
nu s-a consultat cu Rusia in problema bazei americane din Dobrogea, spunind: Nici Rusia nu s-a consultat cu noi cind ne-a amenintat si ne-a cotropit continuu,
ultima oara pentru 50 de ani. Apoi, a declarat ca nu va accepta ca Marea Neagra sa redevina un lac rusesc.
Si multe altele, inclusiv atitudinea in problema Basarabiei si Transnistriei, care nu puteau fi trecute cu vederea la Moscova
2. Amenintarea cu puscaria pe motive de coruptie sau altele, a protejatilor directi : Iliescu, Nastase, Voiculescu
3. Posibila reactivare a dosarului privatizarii ROMPETROL (Dinu Patriciu) si al vinzarii energiei la pret de nimic catre ALPROM Slatina (implicat Codrut
Seres, fostul ministru al econimiei, omul lui Dan Voiculescu. ALPROM fiind proprietate ruseasca directa) care ar stinjeni interesele economice expansioniste
rusesti
4. Condamnarea drept "criminal si nelegitim" a regimului comunist
(Raportul Tismaneanu, cu toate greselile lui inacceptabile pentru orice om informat si clar filo-semit), acum cind Putin declara ca destramarea
Uniunii Sovietice a fost cea mai mare greseala a sfirsitului secolului 20.
Situatia, din pacate le este favorabila rusilor. Nu stiu cine din exterior il poate sprijini acum pe Basescu, in lupta sa inegala pe care o duce de fapt cu
Rusia, prin exponentii ei din Romania.
1. In Franta sint alegeri peste doua zile.
2. In Anglia, Tony Blair va parasi conducerea guvernului peste doua luni.
3. In America, pozitia lui Bush este din ce in ce mai subreda.
4. In Germania, Dna Merkel este departe de a fi o "iron lady" si este preocupata in a-i guguli pe rusi pentru a nu-i sista alimentarea cu gaze naturale.
Rusia, care acum negociaza infiintarea unui fel de OPEC pentru gaze, este intr-o pozitie foarte, foarte puternica.
Nu cred ca trebuie iesit in strada. Asta ar da un semnal foarte prost privind implementarea reala a democratiei de tip occidental in Romania.
Si asa, cred ca Germania, Olanda si Tarile Nordice care au ezitat pina in ultimul moment asupra admiterii Romaniei in UE, jubileaza si pregatesc masuri : prima
va fi de ordin juridic, cu urmari incalculabil de grele. Hotaririle instantelor judiciare romanesti nu vor avea putere in Uniunea Europeana. Stiti ce
inseamna asta, in special in ceea ce priveste litigiile cu companiile straine care opereaza in Romania ? Pentru cel mai mic "afront" adus unei compoanii straine sau unui cetatean strain, orice instanta judiciara straina poate ordona blocarea
fondurilor Romaniei din bancile straine, fara a tine cont de nici o hotarire a justitiei Romanesti. Au fost oare capabili derbedeii din Parlamentul Romaniei sa
cintaresca astfel de consecinte ale deciziei lor ?
Romania a fost data inapoi cu cel putin cinci ani si nu trebuie sa agravam situatia.
Ce trebuie facut?
1. Sa se participe masiv la vot in ziua referendumului si sa se voteze pentru Basescu. Trebuie dusa o campanie asidua printre rude, prieteni, cunoscuti, oameni de pe strada, in acest sens. Interesele Romaniei, cer ca situatia sa fie rezolvata calm, la vot si nu in strada.
2.sau putem sa facem un referendum pentru dizolvarea parlamentului, doar suntem o tara democrata in care vointa poporului e sfanta.!
Gutui
Am uitat sa va spun, pe plinta semineului - stricat - troneaza, langa primul ulei cu floarea soarelui pictat de D., galbene si rotofeie, 5 gutui!
05 mai 2007
Toamna indiana
In tara kiwi nu se intampla nimic deosebit.
Ziarele se intrec sa vorbeasca despre pretul incredibil si nejustificat al locuintelor (acum un an si jumatate, când le vorbeam despre faptul ca o casa la Auckland, de lemn, veche si neizolata, costa mai mult decat o casa de caramida in unele zone din Elvetia, oamenii se uitau la mine ca la un extraterestru).
Din pacate, nu putem spera ca preturile se vor stabiliza curand, deoarece nu este o problema a legii cererii si ofertei. Piata kiwi a locuintelor este deformata de un numar de factori care - toti - imping preturile locuintelor pana la cer. Banca nationala (Reserve bank) vrea sa diminueze inflatia si mareste in mod arbitrar dobanzile (spre nefericirea exportatorilor in acelasi timp cu a celor care doesc sa isi cumpere prima casa). Noua Zeelanda nu are un real sistem de pensii si atunci oamenii investesc in 4-5 case, pentru a-si asigura un venit decent din chirii (chiria noastre este jumatate din cel mai mare salariu al familiei). Anumite tipuri de profituri nu sunt impozitate, ceea ce face ca nemumarati investitori cumpara, renoveaza si revand case intr-un ritm infernal. Bancile acorda imprumuturi de 100%, fara nici un fel de depozit, iar familiile neozeelandeze se indatoreaza peste masura pentru a cumpara o locuinta. Saptamana trecuta, prieena noastra J., colega de serviciu, care a vandut un apartament la Londra inainte a a-si urma sotul kiwi la Auckland, a descoperit cu tristete ca nu isi poate permite sa cumpere o locuinta cu 3 camere in North Shore. Rata lunara ar fi fost la fel de mare ca si salariul sotului ei, inginer la o firma de telefonie mobila (ca s ava faceti o idee, rata lor lunara, pentru o casa cu 4 camere, solida doar, fara pretentii speciale si intr-o zona corecta dar nu bogata, ar fi fost de 3500 de dolari kiw,, sau 3000 de dolari americani !). In momentul de fata, toata lumea asteapta o interventie guvernamentala care sa calmeze escalada preturilor. Insa e posibi ca interventia a fi ca si celelalte interventii ale guvernelor kiwi: cu efecte marginale sau neglijabile.
In afara de case, politica kiwi este agitata de discutiile despre o lege privind deptul parintilor de a-si bate copiii...
Cat despre noi, ne bucuram de ultimele zile de vreme (deosebit de) buna. Acum sunt 17 grade si inca nu a fost nevoie sa incalzim casa, in afara unei nopti reci, cand am pus in functiune caloriferul din camera fetelor. Ziarele incep sa vorbeasca despre instalarea unei front de aer cald, legat de fenomenul La Ni~na (ceea ce se traduce prin fatptul ca iarna va sosi mai incet decât de obicei si ca temperaturile nu vor coborâ, ca si anul trecut, sub normala sezonului).
Fetele au inceput trimestrul al doilea, dupa vacanta de Paste. Vin inca de la scoala desculte si imbracate doar in tricou, sau maillot, desi pleaca imbracate cu jachete de toamna.
In gradina, grapefruit incep sa ingalbeneasca iar mandarinele vecinilor sunt deja dulci, desi coaja e inca verde.
P. a candidat pentru un post in departament, si nu a fost nici macar invitat la interviu. Cum postul nu era in domeniul lui, nu aveam asteptari prea mari, insa speram ca va avea interviul. Ieri a implinit 33 de ani.
Ziarele se intrec sa vorbeasca despre pretul incredibil si nejustificat al locuintelor (acum un an si jumatate, când le vorbeam despre faptul ca o casa la Auckland, de lemn, veche si neizolata, costa mai mult decat o casa de caramida in unele zone din Elvetia, oamenii se uitau la mine ca la un extraterestru).
Din pacate, nu putem spera ca preturile se vor stabiliza curand, deoarece nu este o problema a legii cererii si ofertei. Piata kiwi a locuintelor este deformata de un numar de factori care - toti - imping preturile locuintelor pana la cer. Banca nationala (Reserve bank) vrea sa diminueze inflatia si mareste in mod arbitrar dobanzile (spre nefericirea exportatorilor in acelasi timp cu a celor care doesc sa isi cumpere prima casa). Noua Zeelanda nu are un real sistem de pensii si atunci oamenii investesc in 4-5 case, pentru a-si asigura un venit decent din chirii (chiria noastre este jumatate din cel mai mare salariu al familiei). Anumite tipuri de profituri nu sunt impozitate, ceea ce face ca nemumarati investitori cumpara, renoveaza si revand case intr-un ritm infernal. Bancile acorda imprumuturi de 100%, fara nici un fel de depozit, iar familiile neozeelandeze se indatoreaza peste masura pentru a cumpara o locuinta. Saptamana trecuta, prieena noastra J., colega de serviciu, care a vandut un apartament la Londra inainte a a-si urma sotul kiwi la Auckland, a descoperit cu tristete ca nu isi poate permite sa cumpere o locuinta cu 3 camere in North Shore. Rata lunara ar fi fost la fel de mare ca si salariul sotului ei, inginer la o firma de telefonie mobila (ca s ava faceti o idee, rata lor lunara, pentru o casa cu 4 camere, solida doar, fara pretentii speciale si intr-o zona corecta dar nu bogata, ar fi fost de 3500 de dolari kiw,, sau 3000 de dolari americani !). In momentul de fata, toata lumea asteapta o interventie guvernamentala care sa calmeze escalada preturilor. Insa e posibi ca interventia a fi ca si celelalte interventii ale guvernelor kiwi: cu efecte marginale sau neglijabile.
In afara de case, politica kiwi este agitata de discutiile despre o lege privind deptul parintilor de a-si bate copiii...
Cat despre noi, ne bucuram de ultimele zile de vreme (deosebit de) buna. Acum sunt 17 grade si inca nu a fost nevoie sa incalzim casa, in afara unei nopti reci, cand am pus in functiune caloriferul din camera fetelor. Ziarele incep sa vorbeasca despre instalarea unei front de aer cald, legat de fenomenul La Ni~na (ceea ce se traduce prin fatptul ca iarna va sosi mai incet decât de obicei si ca temperaturile nu vor coborâ, ca si anul trecut, sub normala sezonului).
Fetele au inceput trimestrul al doilea, dupa vacanta de Paste. Vin inca de la scoala desculte si imbracate doar in tricou, sau maillot, desi pleaca imbracate cu jachete de toamna.
In gradina, grapefruit incep sa ingalbeneasca iar mandarinele vecinilor sunt deja dulci, desi coaja e inca verde.
P. a candidat pentru un post in departament, si nu a fost nici macar invitat la interviu. Cum postul nu era in domeniul lui, nu aveam asteptari prea mari, insa speram ca va avea interviul. Ieri a implinit 33 de ani.
14 aprilie 2007
Cinema
Dupa un sfarsit de saptamana magnific, de Paste, in care am avut nevoie sa ne odihnim in urma diverselor viroze si altor saptamani foarte incarcate, in ziua in care am decis sa imi iau putin concediu pentru a iesi cu fetele, vremea s-a stricat complet. A plouat marunt, ori cu galeata, ori in rafale, ori cu soare, de trei zile incoace.
Asa ca ieri, vazand ca nu este chip de mers la plaja, mi-am luat inima in dinti si am dus fetele la singurul film pentru copii de scoala primara care rula in oras (un sngur film pentru doua saptamani de vacanta, e tare putin).
Am vazut desen animat cu personaje in 3D, numit Meet the Robisons (Faceti cunostiinta cu familia Robinson, in traducere cuvant cu cuvant).
Un baietel este abandonat dupa nastere la poarta unui orfelinat, unda sta pana la 12 ani. Baietelul, Lewis, devine pasionat de tehnica si construieste tot felul de aparate, care mai de care mai aiurite. Pasiunea lui il face sa apara inadoptabil in ochii potentialilor parinti adoptivi.
Lewis este destul de disperat de situatia aceasta, pana in ziua cand - din viitor - apara un baietel de 13 ani, care ii face cunostiinta cu familia lui, bizara excentrica, curioasa, dar foarte iubitoare, familia Robinson. Baietelul venit din viitor, Wilbur, il anunta pe Lewis ca are o misiune extrem de importanta, sa isi repare si protejeze ultima lui inventie, masina de citit memoria, pe care un 'rau', venit si el din viitor, vrea sa o treaca pe numele lui. Urmeaza calatorii intre trecut si prezent, rasturnari de situatie destul de rapide (la un moment dat, 'raul' numit Omul cu palaria rotunda, aduce un Tiranosaurus rex, din trecut), mai pentru intelegerea unor pustoaice de mai putin de 8 ani, care inca nu sunt perfect fluente in engleza... Lewis descopera ca aiurita familie Robinson este de fapt familia lui si ca baietelul este propriul sau fiu,.. cu conditia sa faca alegerile corecte, in prezent.
Cred ca eu m-am amuzat mai bine decat fetele, dar tututor ne-a placut filmul. Iar K. a stat lipita de scaun, nemaipomenit de cuminte.
Asa ca ieri, vazand ca nu este chip de mers la plaja, mi-am luat inima in dinti si am dus fetele la singurul film pentru copii de scoala primara care rula in oras (un sngur film pentru doua saptamani de vacanta, e tare putin).
Am vazut desen animat cu personaje in 3D, numit Meet the Robisons (Faceti cunostiinta cu familia Robinson, in traducere cuvant cu cuvant).
Un baietel este abandonat dupa nastere la poarta unui orfelinat, unda sta pana la 12 ani. Baietelul, Lewis, devine pasionat de tehnica si construieste tot felul de aparate, care mai de care mai aiurite. Pasiunea lui il face sa apara inadoptabil in ochii potentialilor parinti adoptivi.
Lewis este destul de disperat de situatia aceasta, pana in ziua cand - din viitor - apara un baietel de 13 ani, care ii face cunostiinta cu familia lui, bizara excentrica, curioasa, dar foarte iubitoare, familia Robinson. Baietelul venit din viitor, Wilbur, il anunta pe Lewis ca are o misiune extrem de importanta, sa isi repare si protejeze ultima lui inventie, masina de citit memoria, pe care un 'rau', venit si el din viitor, vrea sa o treaca pe numele lui. Urmeaza calatorii intre trecut si prezent, rasturnari de situatie destul de rapide (la un moment dat, 'raul' numit Omul cu palaria rotunda, aduce un Tiranosaurus rex, din trecut), mai pentru intelegerea unor pustoaice de mai putin de 8 ani, care inca nu sunt perfect fluente in engleza... Lewis descopera ca aiurita familie Robinson este de fapt familia lui si ca baietelul este propriul sau fiu,.. cu conditia sa faca alegerile corecte, in prezent.
Cred ca eu m-am amuzat mai bine decat fetele, dar tututor ne-a placut filmul. Iar K. a stat lipita de scaun, nemaipomenit de cuminte.
08 aprilie 2007
Paste
Duminica de Paste este pe sfârsite. A fost o superba zi de toamna, calda si usor noroasa. Fetele au inceput prin a admira rasaritul, care se vede numai din camera lor, iar apoi au fugit sa caute oua de ciocolata in gradina (m-am sculat din timp pentru a la imprastia in iarba..daca le puneam de seara, ar fi fost probabil mancate de vizitatorii nocturni).
Dupa ce s-au indopat cu cozonacul facut ieri seara (cozonac cu nuci si zmeura -congelata- o creatie ad hoc in amintirea cozonacilor cu nuca si visine pe care ni-i facea Mama Lena) au iesit sa il ajute pe gradinarul singaporez, care vine de doua ori pe una sa taie gardul viu si sa intretina florile.
P. si I. au fost sa ia un suc si o cafea la coltul strazii (maine e turul lui K.) iar K. a mers sa ofere cozonacul lui Anna, vecina noastra adorabila de peste drum. Ieri fetele primisera oua de ciocolata de la Anna si de la sotul ei asa ca au vrut sa le multumeasca impartind cozonacul cu ei.
Eu am facut o siesta de la 10 la 11, dupa care am inceput sa experimentez pentru a vopsi - in sfârsit - ouale de Paste. Reusita a fost aproximativa : cine a mai vazut oua de Paste reusite, incondeiate cu colorant alimentar, insa am multumit in gândul meu Adinei C. pentru ideea de inlocuitor de vopsea de oua. Promis, la anul, daca vom mai fi pe aici, voi cere un pachetel special din Romania, cu vopsele de oua.
Dpa multe experimentari, am ajuns la concluzia ca cea mai buna tehnica este sa fierbem ouale in vopsea si apoi sa le lasam sa se usuce perfect. Fetele s-au amuzat putin cu pictatul, au inventat tot felul de alte tehnici, in faza 'experimentala' insa pana la urma am terminat treaba singura.
Dupa amiaza (masa a fost simpla, cu cartofi, friptura de miel si salata de castraveti-rosii-ardei) am oferit cateva oua rosii vecinului de alaturi si am primit o meat pie imensa (un imens foetaj umplut cu carne din carnati) si ferbinte, de la Anna. Inca nu stiu cine o va mânca pe doamna placinta, care miroase superb, dar nu face parte din cultura noastra alimentara. Poate va trece cu muuult ketch-up?
Ne-am terminat seara in liniste, cu fetele care s-au uitat pentru a zecea oara la Peter Pan. Am sunat si doua strabunici din trei. Mai ramâne sa sunam la Râmnic.
Paste fericit tuturor!
01 aprilie 2007
1 Aprilie
Nici o pacaleala de 1 Aprilie, in afara vremii care fuge si tace. Nici nu stiu unde a trecut luna Martie. Fetele vor avea in curând vacanta de toamna, care începe aici in Vinerea Mare. Miercuri P. va termina predatul pentru semestrul acesta (si in principiu si pentru anul academic, daca nu vor fi noutati pentru postul lui). Ne asteapta deci 5 zile de concediu de sarbatori plus inca ceva zile pentru fiecare din noi, in scopuri de girls-sitting.
Saptamana aceasta am avut un uragan (ciclon) de gradul I, Becky, care a turnat peste 45 de centimetri de apa in unele zone de la nord de Auckland, in mai putin de 36 de ore. Meteorologii au spus ca este un eveniment probabil o data la 150 de ani (inundatiile au fost in unele locrui spectaculare fara nici o pierdere umana). In ciuda caselor construite pe piloni, foarte putine locuinte au fost duse de ape. Se pare insa ca, o data cu incalzirea climei, asemenea ploi torentiale vor fi tot mai frecvente. Noi nu am fost afectati, la Auckland, desi joia trecuta, pe la ora 2 dupa-amiaza, m-am crezut la Berlin: afara era noapte ! Soarele insa a iesit din nori ceva mai tarziu iar apoi a continuat sa ploua, timp de mai bine de 24 de ore.
Acum vreo 3 saptamâni a avut loc, undeva in mijlocul insulei de Nord, la 400 km de Auckland, un lahar* : un lac format in craterul uni vulcan a rupt malul format n od natural si apele acide si calde s-au scurs pana la mare (la 250 de Km de vulcan).
Cam asta e clina noastra kiwi : mereu avem surprize !
Fetele au avut un trimestru destul de bun la scoala. Ieri I. a fost invitata la aniversarea colegei lor, Georgia. de data aceasta, Nadia le-a organizat o Fear party, o petrecere infricosatoare. Intre alte aventuri, copiii au fost rugati sa caute serpisori si paianjeni (de plastic) intr-o farfurie umpluta cu firsca, folosindu-se numai de nas. Brrrr.
Astazi copiii de la scoala si din grupurile de joaca franceze au fost invitati la o vanatoare de oua de ciocolata, organizata de parinti in campusul unuia dintre colegiile tehnice din oras. In program au avut sarit intr-un castel gonflabil, pictatul fetei, tras la tinta cu mingi de tenis intr-un munte de cutii de conserve goale, pescuti cu undita intr-un lighean cu jucarii si alte mici aiureli. In meniu, picnic adus de acasa (de care mai nineni nu s-a atins) si gaufres (waffles in engleza), un soi de desert belgian care seamana cu o clatita groasa si extrem de pufoasa, preparata intr-o presa speciala, care ii da o forma de fagure.
La vânatoarea de oua, K trebuie ca si-a pus in functiune detectorul (infailibil) de dulciuri (cel care face ca acasa toate dulciurile trebuit ascunse in dulapul cel mai inaccessibil) si a gasit un cosulet intreg de oua de ciocolata si alte bomboane. Cand vânatoarea s-a terminat, insa, si am descoperit ca unele fetite nu au gasit nici un ou, a treuit sa o rugam sa imparta cu alti copii, ceea ce a facut, de voie de nevoie. Pe I. nu trebuit sa o roage nimeni, pentru ca a oferit spontan majoritatea recoltei, si si-a pastrat un singur ou. K. insa, a fost ultima care a renuntat la vânatoare de oua si a trebuit sa o extrag dintr-un sant, unde pornise la cautat oua cu baietii din clasa a 4-a. Fetele au fost foare incântate sa descopere cine a jucat rolul iepurelui de Paste (de talie umana, Iepurele), asa ca a trebuit sa le povestesc ca vânatoarea de astazi a fost numai o repetitie, deoarece oricum Pastile sunt numai intr-o sâptamâna.
Spor la preparative, tuturor !
*cuvant indonezian care inseamna apa noroioasa
Saptamana aceasta am avut un uragan (ciclon) de gradul I, Becky, care a turnat peste 45 de centimetri de apa in unele zone de la nord de Auckland, in mai putin de 36 de ore. Meteorologii au spus ca este un eveniment probabil o data la 150 de ani (inundatiile au fost in unele locrui spectaculare fara nici o pierdere umana). In ciuda caselor construite pe piloni, foarte putine locuinte au fost duse de ape. Se pare insa ca, o data cu incalzirea climei, asemenea ploi torentiale vor fi tot mai frecvente. Noi nu am fost afectati, la Auckland, desi joia trecuta, pe la ora 2 dupa-amiaza, m-am crezut la Berlin: afara era noapte ! Soarele insa a iesit din nori ceva mai tarziu iar apoi a continuat sa ploua, timp de mai bine de 24 de ore.
Acum vreo 3 saptamâni a avut loc, undeva in mijlocul insulei de Nord, la 400 km de Auckland, un lahar* : un lac format in craterul uni vulcan a rupt malul format n od natural si apele acide si calde s-au scurs pana la mare (la 250 de Km de vulcan).
Cam asta e clina noastra kiwi : mereu avem surprize !
Fetele au avut un trimestru destul de bun la scoala. Ieri I. a fost invitata la aniversarea colegei lor, Georgia. de data aceasta, Nadia le-a organizat o Fear party, o petrecere infricosatoare. Intre alte aventuri, copiii au fost rugati sa caute serpisori si paianjeni (de plastic) intr-o farfurie umpluta cu firsca, folosindu-se numai de nas. Brrrr.
Astazi copiii de la scoala si din grupurile de joaca franceze au fost invitati la o vanatoare de oua de ciocolata, organizata de parinti in campusul unuia dintre colegiile tehnice din oras. In program au avut sarit intr-un castel gonflabil, pictatul fetei, tras la tinta cu mingi de tenis intr-un munte de cutii de conserve goale, pescuti cu undita intr-un lighean cu jucarii si alte mici aiureli. In meniu, picnic adus de acasa (de care mai nineni nu s-a atins) si gaufres (waffles in engleza), un soi de desert belgian care seamana cu o clatita groasa si extrem de pufoasa, preparata intr-o presa speciala, care ii da o forma de fagure.
La vânatoarea de oua, K trebuie ca si-a pus in functiune detectorul (infailibil) de dulciuri (cel care face ca acasa toate dulciurile trebuit ascunse in dulapul cel mai inaccessibil) si a gasit un cosulet intreg de oua de ciocolata si alte bomboane. Cand vânatoarea s-a terminat, insa, si am descoperit ca unele fetite nu au gasit nici un ou, a treuit sa o rugam sa imparta cu alti copii, ceea ce a facut, de voie de nevoie. Pe I. nu trebuit sa o roage nimeni, pentru ca a oferit spontan majoritatea recoltei, si si-a pastrat un singur ou. K. insa, a fost ultima care a renuntat la vânatoare de oua si a trebuit sa o extrag dintr-un sant, unde pornise la cautat oua cu baietii din clasa a 4-a. Fetele au fost foare incântate sa descopere cine a jucat rolul iepurelui de Paste (de talie umana, Iepurele), asa ca a trebuit sa le povestesc ca vânatoarea de astazi a fost numai o repetitie, deoarece oricum Pastile sunt numai intr-o sâptamâna.
Spor la preparative, tuturor !
*cuvant indonezian care inseamna apa noroioasa
21 martie 2007
Independence and human rights fighter turns 84
Published by one of the NZ newspapers.
Born in 21 march 1923, Shri Mataji Nirmala Devi is 84 today. Thousands of people from all over the world have gathered in Pune, India, to celebrate the birthday of the founder of Sahaja Yoga, whereas in Europe, in Australasia, and in the Americas festivals reinforcing Shri Mataji’s message of universal peace and collective transformation are in full swing.
The world has accoladed Shri Mataji as a deeply humanitarian and spiritual personality. The United Nations has invited her for four consecutive years to speak on ways to achieve world peace, as did the Government of China. She was presented with the key to the City of Brasilia following official sponsorship of Sahaja Yoga programmes in Brazil, and named ‘Personality of the Year’ by the Italian Government in 1986, apart from many other honors bestowed upon her. Claes Nobel, (grandnephew of Alfred Nobel, Nobel Peace Prize Foundation), and Chairman of the United Earth Organization says ‘Shri Mataji's discovery brings genuine hope to humanity.’ Her father, Prasad Salve, a close associate of Mahatma Gandhi, was a member of the Constituent Assembly of India and helped write free India's first Constitution. Shri Mataji is the wife of retired United Nations diplomat Sir C.P. Srivastava, who received the prestigious Lal Bahadur Shastri award from the Government of India in 2005.
Petted as ‘Nepali’ by Mahatma Ghandi, in whose ashram she spent her holidays while a child, and who would consult her on matters of spirituality, Shri Mataji has dedicated her young years to fighting for the Independence of India (1). Although delighted to live in free India, she could see that people were not truly peaceful and happy. Moreover, travelling around the world, she was appalled to see the problems facing humanity today. Believing that ‘true and lasting solution to present ills can be found only by inner, collective transformation of human beings’ (2), she founded Sahaja Yoga in 1970. Practiced in over 90 countries today Sahaja Yoga is an easy, "user friendly" meditation, always taught free of charge.
Sahaja Yoga employs scientific and anatomical knowledge of the human body to harness a powerful energy present in each human being. This energy is called the ‘Kundalini’. In its normal state lying dormant at the base of one's spine, Kundalini becomes active during Sahaja meditation and helps stop unnecessary thoughts of the past and future. Allowing one to enjoy the present moment, this energy soothes restless minds and corrects the emotional, mental and physical imbalances that arise as a result of today's chaotic lifestyles. Kundalini awakening (called Self Realization across ancient cultures), empowers the individual to acknowledge and integrate his/her potentialities. One feels strong, positive and nimble to handle the challenges that the day brings. Shri Mataji has designed Sahaja Yoga meditation to fit in with today's busy lifestyle. It takes about 10 minutes to awaken the Kundalini and for anyone to reach a blissful state of meditation, while remaining completely aware and in control of his/her surroundings. The mind and heart become clear, feeling light and strong to focus their energies on the task at hand.
Talking about the subtle system of energy centres and channels through which this energy flows, Shri Mataji says in her 1999 book that ‘the self-knowledge that I am talking about is concrete, verifiable and is tangible […] and completely understandable in rational terms.’ (27)
High profile physicians and scientists, in addition to countless people around the world benefit today from this meditation, which is heralded as ‘profound but simple enough for even children to follow. Just like breathing!’
Sahaja Yoga runs several non profits and clinical research centers in London, Paris, Mumbai, Vienna, Moscow, Kiev, Toronto and Sydney. Many acclaimed physicians have researched and applauded the effects of Sahaja Yoga on stress related and other ailments like asthma, ADHD, diabetes, migraine, IBS, infertility, MS, and spondylitis. Sahaja Yoga is present in eighteen towns in New Zealand, including Dunedin, where free meditation programs are run on Mondays at 6.30 p.m., in the OUSA Clubs and Societies Building, 84, Albany St..
For more information about Sahaja Yoga, see www.meditation.co.nz.
During her visit to Christchurch in February 1992, Shri Mataji said that after Kundalini awakening, one finds a deep peace inside, and radiates joy and security. Global unity of mankind can be achieved through it, as more and more people transform to become wise, tolerant, forgiving and loving.
Born in 21 march 1923, Shri Mataji Nirmala Devi is 84 today. Thousands of people from all over the world have gathered in Pune, India, to celebrate the birthday of the founder of Sahaja Yoga, whereas in Europe, in Australasia, and in the Americas festivals reinforcing Shri Mataji’s message of universal peace and collective transformation are in full swing.
The world has accoladed Shri Mataji as a deeply humanitarian and spiritual personality. The United Nations has invited her for four consecutive years to speak on ways to achieve world peace, as did the Government of China. She was presented with the key to the City of Brasilia following official sponsorship of Sahaja Yoga programmes in Brazil, and named ‘Personality of the Year’ by the Italian Government in 1986, apart from many other honors bestowed upon her. Claes Nobel, (grandnephew of Alfred Nobel, Nobel Peace Prize Foundation), and Chairman of the United Earth Organization says ‘Shri Mataji's discovery brings genuine hope to humanity.’ Her father, Prasad Salve, a close associate of Mahatma Gandhi, was a member of the Constituent Assembly of India and helped write free India's first Constitution. Shri Mataji is the wife of retired United Nations diplomat Sir C.P. Srivastava, who received the prestigious Lal Bahadur Shastri award from the Government of India in 2005.
Petted as ‘Nepali’ by Mahatma Ghandi, in whose ashram she spent her holidays while a child, and who would consult her on matters of spirituality, Shri Mataji has dedicated her young years to fighting for the Independence of India (1). Although delighted to live in free India, she could see that people were not truly peaceful and happy. Moreover, travelling around the world, she was appalled to see the problems facing humanity today. Believing that ‘true and lasting solution to present ills can be found only by inner, collective transformation of human beings’ (2), she founded Sahaja Yoga in 1970. Practiced in over 90 countries today Sahaja Yoga is an easy, "user friendly" meditation, always taught free of charge.
Sahaja Yoga employs scientific and anatomical knowledge of the human body to harness a powerful energy present in each human being. This energy is called the ‘Kundalini’. In its normal state lying dormant at the base of one's spine, Kundalini becomes active during Sahaja meditation and helps stop unnecessary thoughts of the past and future. Allowing one to enjoy the present moment, this energy soothes restless minds and corrects the emotional, mental and physical imbalances that arise as a result of today's chaotic lifestyles. Kundalini awakening (called Self Realization across ancient cultures), empowers the individual to acknowledge and integrate his/her potentialities. One feels strong, positive and nimble to handle the challenges that the day brings. Shri Mataji has designed Sahaja Yoga meditation to fit in with today's busy lifestyle. It takes about 10 minutes to awaken the Kundalini and for anyone to reach a blissful state of meditation, while remaining completely aware and in control of his/her surroundings. The mind and heart become clear, feeling light and strong to focus their energies on the task at hand.
Talking about the subtle system of energy centres and channels through which this energy flows, Shri Mataji says in her 1999 book that ‘the self-knowledge that I am talking about is concrete, verifiable and is tangible […] and completely understandable in rational terms.’ (27)
High profile physicians and scientists, in addition to countless people around the world benefit today from this meditation, which is heralded as ‘profound but simple enough for even children to follow. Just like breathing!’
Sahaja Yoga runs several non profits and clinical research centers in London, Paris, Mumbai, Vienna, Moscow, Kiev, Toronto and Sydney. Many acclaimed physicians have researched and applauded the effects of Sahaja Yoga on stress related and other ailments like asthma, ADHD, diabetes, migraine, IBS, infertility, MS, and spondylitis. Sahaja Yoga is present in eighteen towns in New Zealand, including Dunedin, where free meditation programs are run on Mondays at 6.30 p.m., in the OUSA Clubs and Societies Building, 84, Albany St..
For more information about Sahaja Yoga, see www.meditation.co.nz.
During her visit to Christchurch in February 1992, Shri Mataji said that after Kundalini awakening, one finds a deep peace inside, and radiates joy and security. Global unity of mankind can be achieved through it, as more and more people transform to become wise, tolerant, forgiving and loving.
17 martie 2007
Interogatii
In doua saptamani si jumatate fetele vor avea vacanta de toamna. Noptile incep sa fie racoroase, insa zilele sunt inca splendide, iar la noapte vom reveni la ora de iarna.
Prima furtuna de toamna a venit si a plecat in cateva ore. S-au anuntat vanturi de pana la 130 de kilometri pe ora insa, in afara de cateva crengi uscate de palmieri, nu a fost distrus nimic. Iar fetele s-au bucurat de primul curcubeu, intre doua rafale de ploaie.
In ultimele doua luni P. a avut doi invitati din Europa, colegi de lucru: mai multa munca pentru toata lumea: intendenta si copii pentru mine, matematici pentru ei. Cum studentii au inceput anul universitar, perioada de inceput de an a fost foarte intensa si la birou, iar astazi, dupa plecarea lui U., suntem storsi de oboseala.
Din pacate, ori din fericire, saptamanile viitoare vor fi la fel de intense : la departament a aparut in sfarsit un post de profesor asistent (lecturer) si P. doreste sa candideze. Singurul neavantaj este ca postul a fost publicat intr-un domeniu care este doar la periferia intereselor lui de cercetare (in care insa are deja doua articole publicate si un intreg program de cercetare, pe care va trebui sa il 'vanda' ca mai bine colegilor din echipa respectiva).
Nu am de fapt mare lucru sa va povestesc astazi, asa ca am decis sa traduc articolul de pe blogul in franceza.
Dupa un an si patru luni aici, incep sa ma simt in acord cu tara aceasta si cu viata noastra de aici, cu stilul de viata de la Auckland. Distanta la care se afla parintii si bunicele mele este in acest moment singurul motor care m-ar putea incita sa ma intorc in Europa. Nu in Romania, ci intr-una din tarile in care am trait deja, la cateva ore de avion de familie.
Cat despre restul familiei, P. imi spunea acum cateva zile ca obiectivul lui de cariera este un post de profesor la Zurich, iar fetele mai pomenesc din cand in cand despre mutatul in Elvetia sau despre vizitele la prietena lor Josefin.
Zilele acestea, gandurile mele s-au invartit mereu in jurul planurilor de viitor. Nu in termeni de cariera, nu inca, ci mai ales in termeni de locatie geografica. Ieri dimineata o prietena din Elvetia scria despre dificultatile familiei de a se adapta intr-un Neuchâtel pe care l-au parasit si l-au regasit de un numar de ori, intre doua expatrieri in USA. Dupa ea, oraselul devine murdar si bataile de strada, mai ales noaptea, devin regulate. Elvetienii devin tot mai lenti, pare-se, pa masura ce restul lumii accelereaza ritmul cotidian. O alta foarte buna prietena sa intoarce in Franta, dupa cinci ani in Statele Unite, unde i s-au nascut cei doi copii, si se intreaba daca va mai reusi sa se obisnuiasca cu diferentele culturale : cu oamenii care te privesc pentru a te judeca si critica, cu absenta surasului atunci cand se intalnesc si a multor altor obiceuri cu care s-a obisnuit in State.
Iar astazi de dimineata, in email, a aterizat un mesaj legat de un articol publicat in Bulina Rosie " ‘NU va intoarceti acasa!’ din Noua Zeelanda' ". Nu am ascultat emisiunea radio despre care e vorba in articol... Insa merita citive cele cateva sute de comentarii, din care unele complet aiuristice, care au fost publicate pe siteul Bulinei, dupa aparitia lui.
E interesant ca evenimente din patru colturi ale lumii m-au incitat sa imi pun acelasi gen de intrebari.
Dupa cata vreme incepem sa prindem radacini intr-un loc si sa nu mai dorim sa plecam ? Ne-ar fi oare posibil sa ne reintegram in Europa, dupa ce am savurat felul de a fi kiwi, amestec de dulceata insulara si lipsa de formalism, tipica pentru anglosaxonii din Lumile Noi? Fetele, ar mai fi oare capabile sa adopte coduri sociale noi, sa uite spontaneitatea ce le este permisa aici (de cate ori nu au mers fara sandale la scoala, vara aceasta ?). Si oare noi am mai sti, in plan profesional, sa intram in pielea personajului european continental, unde raporturile de serviciu sunt rigide iar initiativa trebuie insotita de mii de politeturi la adresa colegilor, pentru a nu ii sifona? Am mai sti oare sa acceptam criticile neconstructive, la lipsa de umor si privirea dura a celor ce se cred indreptatiti sa ii judece pe altii? Ochiul critic ce se pune asupra voastra numai pentru a judeca, critica, inventaria si clasa, ca intr-un insectar?
Si, la urma urmelor, mai aveam oare pofta sa ne intoarcem intr-un loc unde, cum povestea prietena noastra din Elvetia, bataile pe strada devin regulate, sambata sau duminica seara, cand noi am lasat, cu doar patru ani in ruma, un orasel linistit si agreabil. (De acord, locuiam langa gara si am avut, la un moment dat, portia noastra de zgomote nocturne).
Aici crimele si accidentele sunt relativ rare si raman pe prima pagina a ziarului timp de zile sau saptamani intregi.
Kiwi au si ei mii de probleme, insa ele nu sar in ochi, ca si in Europa.
Scoala este departe de a fi perfecta, (noua, celor educati in anii 1980, ni se pare ca lase de dorit in privinta programelor de invatamant), insa copiii sunt respectati, merg bucurosi la scoala, iar parintii sunt bineveniti sa participe la viata intregii scoli.
Guvernul face magarie peste magarie in plan social iar economia pare dirijata de o banda de cimpanzei (nu aveti decat sa va ganditi la nivelul ratelor pentru locuinte, 8% aici, comparat cu media de 4% din Europa de Vest, rate impuse de banca centrala; sau la faptul ca Guvernul nu cheltuie banii perceputi sub forma de taxe, atunci cand tara nu are o infrastructura feroviara si cand transportul public e o catastrofa). Insa cresterea economica este constanta, iar somajul e minim (4%).
Spitalele au intarzieri in tratamentul patologiilor non-urgente si al operatiilor ce nu sunt absolut necesare (ceea ce evident este un scandal) insa accesul la ingrijirea medicala este gratuit pentru toti rezidentii (Adaugire pentru prietenii din Romania: nimanui nu ii trece prin cap sa dea sau sa a bacsis).
Kiwi lucrand in intreprinderi private aveau doar 3 saptamani de concediu pe an (patru saptamani vor deveni obligatorii prin lege incepand din aprilie) insa oamenii ies la fiecare sfarsit de saptamana la plimbare in padure, la picnic, in camping, la campionate sportive - de care sunt mari amatori - sau pur si simplu la plaja, surf, scufundat, canotaj.
Bucataria neo-zeelandeza este un amestec de influente din toata lumea, pe fond anglo-saxon, insa oamenii sunt bucurosi sa se adune in jurul unui gratar in gradina sau pe terasa, sau sa se intalneasca in jurul unei mese unde fiecare aduce ceva.
Rare sunt marile trupe de teatru sau de balet care se ratacesc in coltul acesta de lume, insa anul acesta am avut Cirque du Soleil si marele balet de la Sydney, iar viata artistica locala este efervescenta.
Casele sunt prost izolate si fara geamuri duble, iar la Auckland scandalul in jurul caselor din anii '90, in care se infiltreaza apa, dureaza de 10 ani. Insa cartierele sunt linistite, verzi, pline de flori, cu casute albe aliniate frumos (adesea fara garduri in jurul lor), cu peluze in fata si o gradina in spate. La Auckland sunt in jur de 14 000 de apartamente, in care locuiesc mai ales studentii; restul aucklandezilor, pana la 1,4 milioane, locuiesc in case.
Si aici clivajul dintre clasa sociala medie si categoriile mai bogate se adanceste, ca peste tot in restul lumii, insa societatea, in ansamblul ei, ramane foarte egalitara.
Si apoi, daca intr-o buna zi voi pleca de aici, sunt convinsa ca expresiile agreabile din limbajul kiwi mi-ar lipsi. Unde altundeva vi se spune 'dear' (draga) sau 'love' cand va cumparati painea ? Unde altundeva poti sa auzi, pronuntat cu intonatia tipic maori sau insulara, atat de placuta urechilor, afirmatia 'It's all right, mate' (Totul e in regula, prietene), si sa vezi sa cel care o spune este un tanar 'urias' numai bun pentru echipa locala de rughby?
Si totusi, uneori imi spun ca as dori sa ma intorc in Europa, dar nu ma intrebati de ce. Sa mai degraba intrebati-ma, dar altadata.
Prima furtuna de toamna a venit si a plecat in cateva ore. S-au anuntat vanturi de pana la 130 de kilometri pe ora insa, in afara de cateva crengi uscate de palmieri, nu a fost distrus nimic. Iar fetele s-au bucurat de primul curcubeu, intre doua rafale de ploaie.
In ultimele doua luni P. a avut doi invitati din Europa, colegi de lucru: mai multa munca pentru toata lumea: intendenta si copii pentru mine, matematici pentru ei. Cum studentii au inceput anul universitar, perioada de inceput de an a fost foarte intensa si la birou, iar astazi, dupa plecarea lui U., suntem storsi de oboseala.
Din pacate, ori din fericire, saptamanile viitoare vor fi la fel de intense : la departament a aparut in sfarsit un post de profesor asistent (lecturer) si P. doreste sa candideze. Singurul neavantaj este ca postul a fost publicat intr-un domeniu care este doar la periferia intereselor lui de cercetare (in care insa are deja doua articole publicate si un intreg program de cercetare, pe care va trebui sa il 'vanda' ca mai bine colegilor din echipa respectiva).
Nu am de fapt mare lucru sa va povestesc astazi, asa ca am decis sa traduc articolul de pe blogul in franceza.
Dupa un an si patru luni aici, incep sa ma simt in acord cu tara aceasta si cu viata noastra de aici, cu stilul de viata de la Auckland. Distanta la care se afla parintii si bunicele mele este in acest moment singurul motor care m-ar putea incita sa ma intorc in Europa. Nu in Romania, ci intr-una din tarile in care am trait deja, la cateva ore de avion de familie.
Cat despre restul familiei, P. imi spunea acum cateva zile ca obiectivul lui de cariera este un post de profesor la Zurich, iar fetele mai pomenesc din cand in cand despre mutatul in Elvetia sau despre vizitele la prietena lor Josefin.
Zilele acestea, gandurile mele s-au invartit mereu in jurul planurilor de viitor. Nu in termeni de cariera, nu inca, ci mai ales in termeni de locatie geografica. Ieri dimineata o prietena din Elvetia scria despre dificultatile familiei de a se adapta intr-un Neuchâtel pe care l-au parasit si l-au regasit de un numar de ori, intre doua expatrieri in USA. Dupa ea, oraselul devine murdar si bataile de strada, mai ales noaptea, devin regulate. Elvetienii devin tot mai lenti, pare-se, pa masura ce restul lumii accelereaza ritmul cotidian. O alta foarte buna prietena sa intoarce in Franta, dupa cinci ani in Statele Unite, unde i s-au nascut cei doi copii, si se intreaba daca va mai reusi sa se obisnuiasca cu diferentele culturale : cu oamenii care te privesc pentru a te judeca si critica, cu absenta surasului atunci cand se intalnesc si a multor altor obiceuri cu care s-a obisnuit in State.
Iar astazi de dimineata, in email, a aterizat un mesaj legat de un articol publicat in Bulina Rosie " ‘NU va intoarceti acasa!’ din Noua Zeelanda' ". Nu am ascultat emisiunea radio despre care e vorba in articol... Insa merita citive cele cateva sute de comentarii, din care unele complet aiuristice, care au fost publicate pe siteul Bulinei, dupa aparitia lui.
E interesant ca evenimente din patru colturi ale lumii m-au incitat sa imi pun acelasi gen de intrebari.
Dupa cata vreme incepem sa prindem radacini intr-un loc si sa nu mai dorim sa plecam ? Ne-ar fi oare posibil sa ne reintegram in Europa, dupa ce am savurat felul de a fi kiwi, amestec de dulceata insulara si lipsa de formalism, tipica pentru anglosaxonii din Lumile Noi? Fetele, ar mai fi oare capabile sa adopte coduri sociale noi, sa uite spontaneitatea ce le este permisa aici (de cate ori nu au mers fara sandale la scoala, vara aceasta ?). Si oare noi am mai sti, in plan profesional, sa intram in pielea personajului european continental, unde raporturile de serviciu sunt rigide iar initiativa trebuie insotita de mii de politeturi la adresa colegilor, pentru a nu ii sifona? Am mai sti oare sa acceptam criticile neconstructive, la lipsa de umor si privirea dura a celor ce se cred indreptatiti sa ii judece pe altii? Ochiul critic ce se pune asupra voastra numai pentru a judeca, critica, inventaria si clasa, ca intr-un insectar?
Si, la urma urmelor, mai aveam oare pofta sa ne intoarcem intr-un loc unde, cum povestea prietena noastra din Elvetia, bataile pe strada devin regulate, sambata sau duminica seara, cand noi am lasat, cu doar patru ani in ruma, un orasel linistit si agreabil. (De acord, locuiam langa gara si am avut, la un moment dat, portia noastra de zgomote nocturne).
Aici crimele si accidentele sunt relativ rare si raman pe prima pagina a ziarului timp de zile sau saptamani intregi.
Kiwi au si ei mii de probleme, insa ele nu sar in ochi, ca si in Europa.
Scoala este departe de a fi perfecta, (noua, celor educati in anii 1980, ni se pare ca lase de dorit in privinta programelor de invatamant), insa copiii sunt respectati, merg bucurosi la scoala, iar parintii sunt bineveniti sa participe la viata intregii scoli.
Guvernul face magarie peste magarie in plan social iar economia pare dirijata de o banda de cimpanzei (nu aveti decat sa va ganditi la nivelul ratelor pentru locuinte, 8% aici, comparat cu media de 4% din Europa de Vest, rate impuse de banca centrala; sau la faptul ca Guvernul nu cheltuie banii perceputi sub forma de taxe, atunci cand tara nu are o infrastructura feroviara si cand transportul public e o catastrofa). Insa cresterea economica este constanta, iar somajul e minim (4%).
Spitalele au intarzieri in tratamentul patologiilor non-urgente si al operatiilor ce nu sunt absolut necesare (ceea ce evident este un scandal) insa accesul la ingrijirea medicala este gratuit pentru toti rezidentii (Adaugire pentru prietenii din Romania: nimanui nu ii trece prin cap sa dea sau sa a bacsis).
Kiwi lucrand in intreprinderi private aveau doar 3 saptamani de concediu pe an (patru saptamani vor deveni obligatorii prin lege incepand din aprilie) insa oamenii ies la fiecare sfarsit de saptamana la plimbare in padure, la picnic, in camping, la campionate sportive - de care sunt mari amatori - sau pur si simplu la plaja, surf, scufundat, canotaj.
Bucataria neo-zeelandeza este un amestec de influente din toata lumea, pe fond anglo-saxon, insa oamenii sunt bucurosi sa se adune in jurul unui gratar in gradina sau pe terasa, sau sa se intalneasca in jurul unei mese unde fiecare aduce ceva.
Rare sunt marile trupe de teatru sau de balet care se ratacesc in coltul acesta de lume, insa anul acesta am avut Cirque du Soleil si marele balet de la Sydney, iar viata artistica locala este efervescenta.
Casele sunt prost izolate si fara geamuri duble, iar la Auckland scandalul in jurul caselor din anii '90, in care se infiltreaza apa, dureaza de 10 ani. Insa cartierele sunt linistite, verzi, pline de flori, cu casute albe aliniate frumos (adesea fara garduri in jurul lor), cu peluze in fata si o gradina in spate. La Auckland sunt in jur de 14 000 de apartamente, in care locuiesc mai ales studentii; restul aucklandezilor, pana la 1,4 milioane, locuiesc in case.
Si aici clivajul dintre clasa sociala medie si categoriile mai bogate se adanceste, ca peste tot in restul lumii, insa societatea, in ansamblul ei, ramane foarte egalitara.
Si apoi, daca intr-o buna zi voi pleca de aici, sunt convinsa ca expresiile agreabile din limbajul kiwi mi-ar lipsi. Unde altundeva vi se spune 'dear' (draga) sau 'love' cand va cumparati painea ? Unde altundeva poti sa auzi, pronuntat cu intonatia tipic maori sau insulara, atat de placuta urechilor, afirmatia 'It's all right, mate' (Totul e in regula, prietene), si sa vezi sa cel care o spune este un tanar 'urias' numai bun pentru echipa locala de rughby?
Si totusi, uneori imi spun ca as dori sa ma intorc in Europa, dar nu ma intrebati de ce. Sa mai degraba intrebati-ma, dar altadata.
04 martie 2007
Kiwi, fericiti sa traiasca .. in kiwiland
Conform articolului de mai jos, Kiwi sunt fericiti cu viata lor in Kiwiland.
Un sondaj international privind propriul sentiment de 'bine', kiwis au iesit pe locul 18, dupa danezi (pe loncul intai), elvetieni (pe locul doi) si inaintea mai multor tari cu care kiwi se compara mereu (in bine sau in rau, ca Anglia si Australia).
Tarile in care oamenii se estima a fo cei mai fericiti sunt tari europene, totusi. Pe locul trei vine Austria, urmata de Islana, Finlanda si Suedia.
Sondajul mi se pare destul de interesant. Cand te uiti la situatia acestor tari, toate sunt tari mici, unele minuscule, si relativ izolate, intr-un sens sau in altul. Elvetia nu e in Uniunea Europeana si tine la identitatea ei, Danemarca a decis sa isi pastreze marca daneza, Islanda si Finlanda sunt la capatul lumii (in fine, la celallat capat la lumii) si in intuneric 6 luni pe an..
Cat despre noi, sau mai precis despre mine, cans sunt intrebata daca imi place in Noua Zeelanda, raspunsul este constant: e tara cea mai lipsita de stress in care am trait. Iar atata vreme cat nu vine iarna, viata e frumoasa la Auckland!
Cititi si Dvs.:
New Zealanders so happy to be here
5:00AM Sunday March 04, 2007
By Ann Newbery
New Zealanders are prone to moaning about the nation's politicians, weather, public transport and the inconsistency of our sports teams, but it seems we are happier with our lot than 90 per cent of the world.
In a global survey of "subjective well-being", New Zealand came in at 18 out of 178 nations on the happiness scale. We outrank America (23), the UK (41) - and, big smile here folks! - arch-rivals Australia (at 26).
European countries beat everyone else at looking on the bright side of life. Top of the table was Denmark, with Switzerland second, and Austria and Iceland in third and fourth places. Finland came in sixth and Sweden seventh.
Bhutan, a southern Asian country so isolated that it didn't get TV and the internet until 1999 when its king lifted a ban took eighth place.
Strife-ridden countries like Congo, Zimbabwe and Burundi were on the bottom of the list - evidently a surprise to the guide's University of Leicester authors, who came to the not-likely-to-be-challenged conclusion that poverty has an effect on people's happiness. Further analysis revealed that high levels of health, wealth and education were strong indicators for success on the list, while many heavily populated countries (China 82nd, Japan 90th, and India 125th) scored badly.
Waitakere major Bob Harvey told the Herald on Sunday that last month's national Quality of Life survey, completed for New Zealand's 12 largest councils and the Ministry of Social Development, showed much the same result. "Kiwis are absolutely happy to be Kiwis," he said, before adding: "And Westies are absolutely the happiest people in the country."
In fact, last month's survey said of the 90 per cent of New Zealand residents who felt they had a positive overall quality of life, Waitakere's citizens were significantly less likely to rate theirs as "extremely good" or even "good". Rodney residents came tops.
Harvey said Kiwis seemed to be more appreciative now of how lucky they were to be living here given recent global events, and this was brought home to him when he conducted citizenship ceremonies three times a week.
"I see people absolutely bouncing off the walls in happiness at becoming Kiwis."
Psychologist Sara Chatwin said the key to happiness was "keeping it simple".
"In Western culture, and certainly in New Zealand, it's not about measuring yourself against the Joneses. That's something of a redundant concept now. And it's not about chasing the big dollars - it's probably more about hitting that middle ground.
"We have being small, self-reliant and patriotic going for us, as well as a relatively nice lifestyle and climate.
"We have options and, compared to overseas, there's not a huge gulf between rich and poor - although it is becoming bigger."
Un sondaj international privind propriul sentiment de 'bine', kiwis au iesit pe locul 18, dupa danezi (pe loncul intai), elvetieni (pe locul doi) si inaintea mai multor tari cu care kiwi se compara mereu (in bine sau in rau, ca Anglia si Australia).
Tarile in care oamenii se estima a fo cei mai fericiti sunt tari europene, totusi. Pe locul trei vine Austria, urmata de Islana, Finlanda si Suedia.
Sondajul mi se pare destul de interesant. Cand te uiti la situatia acestor tari, toate sunt tari mici, unele minuscule, si relativ izolate, intr-un sens sau in altul. Elvetia nu e in Uniunea Europeana si tine la identitatea ei, Danemarca a decis sa isi pastreze marca daneza, Islanda si Finlanda sunt la capatul lumii (in fine, la celallat capat la lumii) si in intuneric 6 luni pe an..
Cat despre noi, sau mai precis despre mine, cans sunt intrebata daca imi place in Noua Zeelanda, raspunsul este constant: e tara cea mai lipsita de stress in care am trait. Iar atata vreme cat nu vine iarna, viata e frumoasa la Auckland!
Cititi si Dvs.:
New Zealanders so happy to be here
5:00AM Sunday March 04, 2007
By Ann Newbery
New Zealanders are prone to moaning about the nation's politicians, weather, public transport and the inconsistency of our sports teams, but it seems we are happier with our lot than 90 per cent of the world.
In a global survey of "subjective well-being", New Zealand came in at 18 out of 178 nations on the happiness scale. We outrank America (23), the UK (41) - and, big smile here folks! - arch-rivals Australia (at 26).
European countries beat everyone else at looking on the bright side of life. Top of the table was Denmark, with Switzerland second, and Austria and Iceland in third and fourth places. Finland came in sixth and Sweden seventh.
Bhutan, a southern Asian country so isolated that it didn't get TV and the internet until 1999 when its king lifted a ban took eighth place.
Strife-ridden countries like Congo, Zimbabwe and Burundi were on the bottom of the list - evidently a surprise to the guide's University of Leicester authors, who came to the not-likely-to-be-challenged conclusion that poverty has an effect on people's happiness. Further analysis revealed that high levels of health, wealth and education were strong indicators for success on the list, while many heavily populated countries (China 82nd, Japan 90th, and India 125th) scored badly.
Waitakere major Bob Harvey told the Herald on Sunday that last month's national Quality of Life survey, completed for New Zealand's 12 largest councils and the Ministry of Social Development, showed much the same result. "Kiwis are absolutely happy to be Kiwis," he said, before adding: "And Westies are absolutely the happiest people in the country."
In fact, last month's survey said of the 90 per cent of New Zealand residents who felt they had a positive overall quality of life, Waitakere's citizens were significantly less likely to rate theirs as "extremely good" or even "good". Rodney residents came tops.
Harvey said Kiwis seemed to be more appreciative now of how lucky they were to be living here given recent global events, and this was brought home to him when he conducted citizenship ceremonies three times a week.
"I see people absolutely bouncing off the walls in happiness at becoming Kiwis."
Psychologist Sara Chatwin said the key to happiness was "keeping it simple".
"In Western culture, and certainly in New Zealand, it's not about measuring yourself against the Joneses. That's something of a redundant concept now. And it's not about chasing the big dollars - it's probably more about hitting that middle ground.
"We have being small, self-reliant and patriotic going for us, as well as a relatively nice lifestyle and climate.
"We have options and, compared to overseas, there's not a huge gulf between rich and poor - although it is becoming bigger."
02 martie 2007
Timpul zboara
Fetele au inceput scoala in 7 februarie, dupa Waitangi Day, ziua ce seamana cel mai mult cu o sarbatoare nationala, aici in Kiwiland.
Ritmul a redevenit sustinut in a doua saptamana de scoala, iar acum suntem cu totii in viteza de croaziera. I. a trecut in clasa copiilor mari, unde s-a integrat foarte bine. K. a ramas in clasa copiilor mici, insa a trecut oficial din anul intai in anul doi. Saptamana de adaptare a fost dificila pentru K., care ar fi vrut sa fie mai departe cu sora ei, insa acum pare multumita de soarta ei. K. a inceput in sfarsit sa vrea sa citeasca si sa scrie cat de cat citet, insa nu suntem inca intr-un ritm de alfabetizare normal. Toata lumea spune ca domnisoare e foarte desteapta si incercam sa aflam ce o blocheaza la scris si citit.
In 28 februarie a fost ziua ei si . intre altele - a primit de la tatal ei un colier cu un carlig de pescuit sculptat intr-o piatra verde asemanatoare cu jadul, numita simplu greenstone sau pumanu in limba maori.
Pandantivul din jad punamu (de culoare verde inchis) sau din os (alb), suspendat pe un fir de piele, este o bijuterie maori traditionala. P. a petrecut ore intregi pana a gasit unul micut, pe 'masura' sarbatoritei. Domnisoarei i-am spus ca este un cadou de fetita mare si se pare ca a inteles destul de bine ca dupa 6 ani s-a cam terminat cu prostiile.
Fiecare dintre sculpturile si desenele maori traditionale are o simbolistica precisa. Carligul de pescuit simbolizeaza prosperitatea, forta, hotararea si sanatatea si are puterea de a asigura calatorii sigure peste ape. Ceea ce P. nu stie este ca este un model pe care de obicei il poarta barbatii sau baietii, dar simbolistica i se potriveste destul de bine lui Kai.
Ziua ei a fost sarbatorita deocamdata doar in familie, insa domnisoara planuieste sa invite toata clasa la o petrecere pe plaja. Mamei domnisoarei ii insa e groaza de un singur lucru : animatiile de organizat pentru copii. O petrecere aici dureaza cam doua ore si este destul de intensa: se pare ca toti copiii trebuie tinuti ocupati, nu cumva sa le vina ideea sa faca ce ii taie capul...
27 ianuarie 2007
Casele la Auckland
Saptamana trecuta, dragii de kiwi au descoperit ca pretul caselor din Auckland este comparabil cu cel din Londra, si ca orasul are, deci, una dintre cele mai scumpe piete imobiliare.
Nu pot sa spun ca vesteane bucura intru ceva, insa in sfârsit cineva indrazneste sa recunoasca ca pâna si Elvetia romanda sta mai bine la pretul caselor si chiriilor, treaba cu care ii bateam la cap pe toti cei îmi povesteau cât de accesibile sunt casele pe aici.
Articolul provind studiul asupra pietei imobiliare poate fi citit pe aici:
Nu pot sa spun ca vesteane bucura intru ceva, insa in sfârsit cineva indrazneste sa recunoasca ca pâna si Elvetia romanda sta mai bine la pretul caselor si chiriilor, treaba cu care ii bateam la cap pe toti cei îmi povesteau cât de accesibile sunt casele pe aici.
Articolul provind studiul asupra pietei imobiliare poate fi citit pe aici:
12 ianuarie 2007
Kauri, urmarea
O amica de p einternet mi-a semnalat acest site:
http://www.forests-forever.com/cgi-bin/index.cgi
Din pacate este nevoie de flash player pentru a il parcurge, dar daca aveti flash sau constiinta nu va impiedica sa instalati Macromedia Flash Player, mergeti sa il vizitati: poate asa va veti explica putin bucuria noastra de saptamâna trecuta, de a ne plimba in padurea de Kauri.
http://www.forests-forever.com/cgi-bin/index.cgi
Din pacate este nevoie de flash player pentru a il parcurge, dar daca aveti flash sau constiinta nu va impiedica sa instalati Macromedia Flash Player, mergeti sa il vizitati: poate asa va veti explica putin bucuria noastra de saptamâna trecuta, de a ne plimba in padurea de Kauri.
06 ianuarie 2007
Kauris
Astazi am profitat de masina resuscitata si am facut o escapada la intrarea in Waitakere Ranges, un parc regional de 200 de hectare, la 25-30 de kms la vest de Auckland.Am plecat doar la ora 2 si am fost inapoi la 6 seara, insa plimbarea a meritat. Dupa ce am reusit sa ne ratacim inainte de Swanson din cauza marcajelor neobisnuite (aici numele strazilor sunt marcate dupa intersecie, nu inaintea ei, atunci cand nu sunt afisate pe un panou de 80 cm inaltime la mijlocul intersectiei), am ajuns pe la 3 la intrarea in parc si am facut o plimbare de 2 ore.
La intrare, care este de fapt un mic grup de panouri si de portite care marcheaza diversele poteci, o rama de tablou vid lasa sa se vada peisajul.
In jurul unei pajisti tunse ca o peluza englezeasca, pe care fetele au fugarit trei rate salbatice, padurea etajata, numita rainforest, incepea, luxurianta. Intre diversele trasee, ne-am decis pentru un segment din cel mai lung traseu, the Upper Kauri Track, in speranta ca vom vedea cat mai mult dintre uriasii padurii originale, numiti kauri.
Ziua era acoperita si pe poteci era pustiu. Am coborat spre punctul d eunde porneau mai mult epoteci si in fata noastra etajele padurii se desfasurau. La primul niel se vdeau, catarandu-se pe pantele foarte abrupte, ferigi uriase, de un verde clar, deschide ca niste imense umbrele. Printre ferigi, erau palmieri nikau si alti copaci perfect necunoscuti pentru noi. Una dintre esente se pare ca este rimu, care are un lemn rosiatic din care se fac mobile superbe, insa nu l-am identificat,, Indata ce am trecut un mic podet suspendat peste o parau linistit cu apa perfect transparenta, am intrat in alta lume.
Padurea este neobisnuit de deasa si de linistita. In afara potecilor marcate, nu se poate pune piciorul pentru o plimbare confortabila. Vantul aproape ca nu trece prin desimea ei, iar singurele zgomote sunt cele ale rarelor pasarele. E o explozie de vegetatie, dar o explozie care a fost exploatata timp de 100 de ani de catre primii colonisti albi si timp de 600 de ani de catre maoris.
Unii au taiat din greu Kauri, care erau trimisi in Anglai pentru a fi folositi in constructia navala, ceilalti au mancat uriasele pasari Moa, au exterminat vulturii si au mancat pâna si soparlele.
Desi extrem de deasa, padurea era foarte luminoasa, deoarece maoritatea arborilor cresc pe verticala. La nici 5 minute de mers, in padure ne astepta prima surpriza: divinitatea maori a padurii, sculptata in lemn de kauri, cu ochi stralucitori de sidef albastru.
De la statuie porneau mau multe carari, iar noi am fost pe deplin rasplatiti pentru ca am decis sa o luam pe cea mai abrupta. La nici 5 minute de mers, pe poteca usor umbroasa, sub arcadele de palmieri si ferigi, am vazut primul nostru kauri.
Cu un trunchi inimaginabil de drept si de inalt, patru oameni probabil ar fi reusit sa il imbratiseze, dar nu mai putini. Poteca, de maximum un metru largime, a continuat sa urce si pe urmatoarele segmente nu am vazut alti kauri. Insa fetele se extaziau de ferigi, de uriasele frunze de palmier cazute,.. de tot. La inceput, de teama marginilor abrupte, nu le-am lasat din mana, insa dupa o vreme, cand si noi si ele ne-am obisnuit cu traseul, au fugit, s-au catarat, s-au minunat, iar K. a inceput sa sarute kauri pe care ii intalneam in timpul urcusului. La um moment dat palmierii au disaprut iar in jurul nostru erau Kauri de toate grosimile, toti neimaginat de inalti sii de drepti. De la ce tineri de grosimea unui brat, la batranii seniori care au supravietuit probabil din vrema cand parcul national era inca o exploatare forestiera. Se pare ca am avut sansa de a alege, in rezervatie, unul dintre traseele cu cele mai putine urme de exploatare de catre om (unde unii Kauri au probabil 600 de ani): zona a scapat din cauza pantelor extrem de abrupte (cel putin 60°) . O istorie a acestei parti a padurii se poate citi in descrierea traseului pe care l-am urmat: the Montana Heritage Trail, finantat in 2001 de o mare firma producatoare de vinuri. http://www.historic.org.nz/magazinefeatures/2001may/2001_05d_single.html
Poteca are meritul de a fi formata din scari si pöatforme de lemn, un pic inaltate de la pamant, astfel incat radacinile de langa suprafata, care de fapt hranesc kauri sa nu fie distruse de picioarele excursionistilor. De pe poteca, zeci de arbori pot sa fie atinsi, imbratisati sau sarutati (de fiica-mea mai mica) fara ca viata sa le fie in pericol. Iar acum, retrospectiv, realizez ca nu am vazut nici ca mai mica urma de scrijelitura, pe scoarta.
Am urcat timp de o ora si ceva pe poteca destul de abrupta, formata cand din scari si platfome de lemn protejat cu o plasa de cauciuc pentru a nu deveni alunecos, cand din pamant batatorit, pana am ajuns la punctul de unde ne propuneam sa ne intoarcem, doi batrani kauri gemeni, care porneau ca un trunchi dublu, cu diametrul de mai bine de doi metri si se separau la cam 3 metri de pamant.
Pe traseu, fetele au mai putut admira un kauri cazut langa poteca, cu radacinile rupte, si un segment de trunchi inca impresionant, inca nobil, desi mort.
Drumul de intoarcere, aproape totul in coboras, a fost vesel. P. si cu mine am dus-o pe K. in spinare, pe rand. La urcus, tatal ei o ajutase sa urce treptele de lemn ale potecii, facand-o sa sara ca si kangurul, tinuta de sub brate, si pustoaica era in extaz. In 30 de minute am ajuns inapoi la punctul de plecare, unde fetele ar fi vrut sa isi puna picioarele in paraul cel cu ape clare, in P. a fost impotriva. Si intr-adevar, padurea iti inspira astfel de respect incat nu indrazneai sa o tulburi cu nimic.
Fetele au sfarsiz prin a se rostogoli pe iarba taiata englezeste si a urmari doua pasarele cu coada in evantai, inainte de a urca in masina si a porni catre casa. La cativa pasi de mica parcare de pamant batatorit unde incepeau traseele, ne-am luat ramas drum de la padure admirand patru pukeko, ce se plimbau foarte eleganti, pe pajiste. Ne-am promis sa revenim toti 5, cu N. care fusese soferul nostru, sa facem traseul de 8 ore, cel pe care pornisemm vitejeste pâna la Kauri gemeni.
04 ianuarie 2007
Un an mai târziu, aventuri cu WOF-uri
Astazi e un an de când ne-am mutat in casa de pe L. road. Acum un an, N. si T- ne-au ajutat sa impachetam toate valizele, saciis i cutiile in masinile lor si sa le aducem aici. Am petrecut noaptea dormind pe jos si inghetând de frig 8une din noptile acelea reci de vara, cum am avut parte cu asupra de masura anul acesta) in casa goala. Containerul a sosit in 5 ianuarie dimineata si atunci a inceput cu adevarat inslalarea noastra in tara kiwi.
Iar astazi, pe post de sarbatoare, P. si N. au dus masina la controlat si reparat reparat.
Ceea ce trebuia o verificare de rutina si un schimbat de baterie, a sfârsit intr-o aventura de 5 ore, pe o zi torida dupa standardele locale dar si extrem de luminoasa.
Lucrurile s-au petrecut asa:
La 8:30 am sunat la Automotive association, cu care aveam un contract de depanare, sa vna sa ne porneasca masina-
La 8:35 omul depanatorul era aici.
La 8:45 depanatorul a plecat si masina a ramas cu motorul pornit, in speranta c abateria se va incarca.
La 10 P. si N. impreuna cu fetele, au luat magaoaia la garaj, unde trebuia sa i se faca un cntrol pentru warant of fitness. (WOF) Controlul acesta se face o data la 6 luni pentru masinile mai vechi de 5 ani si o data pe an la celelalte.
La 11 au ajuns la atelier, deoarece au reusit sa se rataceasca.
La atelierul unde se facea WOF au avut de asteptat cam 2 ore. Din fericire atelierul avea un loc de joaca pentru copii.
Dupa 10 minute de verificari si 50 de dolari, au iesit de acolo cu o lista de lucruri care trebuie reparate:
- schimbat un stergator de parbriz
- schimbat bateria
- vazut de c apa si iuleiul fierb in masina
(oare e de mirare cand a stat cu motorul pornit de la 8 la 13 ???)
De la garajul WOF au trebuit sa mearga la un alt atelier, unde se faceau reparatii. Atelierul no. 1 nu putea sa ii ea, avea agenda complea pe toata ziua.
La atelierul no. 2 li s-a spus, din cauza ca masina fsese oprita, ca ii dau ei un jump start (o pornesc fara baterie) daca o lasa o ora sa se raceasca bateria.
Deci la aproape ora 3, cei patru aventurieri, care au sfarsit prin a manca la un fast food, au lasat masina la garajul numarul 4 (de nu o fi fost no. 5) pe care garajul no, 2 il recomandase si unde eu sunasem facând pe disperata, ca sa le spun ca e urgent sa ne aranjeze masina.
La ora 3 si ceva erau cu totii inapoi acasa, masina lasata la ultimul atelier, ... carene (speram) va suna cica maine sa ne spuna cat este de grava treaba cu uleiul si apa care fierb si cat ne va costa aventura.
Singura parte buna in toata povestea aceasta este ca au facut semn unui taxi de la firma Co-op (probabil cea mai scumpa dintre taximetrele de ne-lux), pe strada, iar dupa 5 minute soferul, (are ii vazuse dar avea un pasager) s-a intors si i-a adus acasa, din Avondale sau Onehunga in orice caz destul de departe) gratuit. Cadou de Craciun !
PS. povestea are un happy end. Astazi P. a luta vigneta de control tehnic in 2 minute dar cand a vrut din nou s aurce in masina un cauciuc fasaia. Si bateria era complet descarcata. Un cauciuc si o baterie noi erau necesare. Alti 150de dolari mai tarziu, aveam in sfarsi o masina utilizabila.
Iar astazi, pe post de sarbatoare, P. si N. au dus masina la controlat si reparat reparat.
Ceea ce trebuia o verificare de rutina si un schimbat de baterie, a sfârsit intr-o aventura de 5 ore, pe o zi torida dupa standardele locale dar si extrem de luminoasa.
Lucrurile s-au petrecut asa:
La 8:30 am sunat la Automotive association, cu care aveam un contract de depanare, sa vna sa ne porneasca masina-
La 8:35 omul depanatorul era aici.
La 8:45 depanatorul a plecat si masina a ramas cu motorul pornit, in speranta c abateria se va incarca.
La 10 P. si N. impreuna cu fetele, au luat magaoaia la garaj, unde trebuia sa i se faca un cntrol pentru warant of fitness. (WOF) Controlul acesta se face o data la 6 luni pentru masinile mai vechi de 5 ani si o data pe an la celelalte.
La 11 au ajuns la atelier, deoarece au reusit sa se rataceasca.
La atelierul unde se facea WOF au avut de asteptat cam 2 ore. Din fericire atelierul avea un loc de joaca pentru copii.
Dupa 10 minute de verificari si 50 de dolari, au iesit de acolo cu o lista de lucruri care trebuie reparate:
- schimbat un stergator de parbriz
- schimbat bateria
- vazut de c apa si iuleiul fierb in masina
(oare e de mirare cand a stat cu motorul pornit de la 8 la 13 ???)
De la garajul WOF au trebuit sa mearga la un alt atelier, unde se faceau reparatii. Atelierul no. 1 nu putea sa ii ea, avea agenda complea pe toata ziua.
La atelierul no. 2 li s-a spus, din cauza ca masina fsese oprita, ca ii dau ei un jump start (o pornesc fara baterie) daca o lasa o ora sa se raceasca bateria.
Deci la aproape ora 3, cei patru aventurieri, care au sfarsit prin a manca la un fast food, au lasat masina la garajul numarul 4 (de nu o fi fost no. 5) pe care garajul no, 2 il recomandase si unde eu sunasem facând pe disperata, ca sa le spun ca e urgent sa ne aranjeze masina.
La ora 3 si ceva erau cu totii inapoi acasa, masina lasata la ultimul atelier, ... carene (speram) va suna cica maine sa ne spuna cat este de grava treaba cu uleiul si apa care fierb si cat ne va costa aventura.
Singura parte buna in toata povestea aceasta este ca au facut semn unui taxi de la firma Co-op (probabil cea mai scumpa dintre taximetrele de ne-lux), pe strada, iar dupa 5 minute soferul, (are ii vazuse dar avea un pasager) s-a intors si i-a adus acasa, din Avondale sau Onehunga in orice caz destul de departe) gratuit. Cadou de Craciun !
PS. povestea are un happy end. Astazi P. a luta vigneta de control tehnic in 2 minute dar cand a vrut din nou s aurce in masina un cauciuc fasaia. Si bateria era complet descarcata. Un cauciuc si o baterie noi erau necesare. Alti 150de dolari mai tarziu, aveam in sfarsi o masina utilizabila.
03 ianuarie 2007
Inca un sfarsit de vacanta
Gata, vacanta mea s-a terminat. de astazi, am fost inapoi la lucru. Fetele au mers cu P. pe Waiheke si (ele ....) s-au amuzat bine. Tatal lor mai putin, deoarece K. a fost, se pare, foarte neascultatoare, sau mai preci sa protestat foarte zgomotos la incercarile tatalui ei de a pune frâu agitatiei brwoniene in mijlocul generata de micuta domnisoara. Prin urmare mâine pustoaicele vor sta acasa cu P. iar vineri, daca se imblânzesc, s-ar putea sa le scot eu la plaja.
De luni incolo vor merge doua sau trei zile pe saptamâna la programul de vacanta.
Pe blogul pentru prietenii francofoni am scris ieri un post, cam lungut, despre intrarea Romaniei in UE: Romania in Uniunea Europeana, vazuta de departe. Concluzia era ca, indiferent de evolutia economica si politica a României, dupa aderarea la UE, daca a deveni cetateni europeni ne ajuta sa fim mai putin balcanici, atunci am castigat. Iar astazi ma gandeam ca e un soi de miracol sa ai inca ocazia sa te minunezi, in zilele noastre, de pasul inainte facut de o intreaga tara. E atat de rar ca un astfel de eveniment are loc incat, pro sau contra-UE, evenimentul ramâne semnificativ.
...Scuze pentru stilul confuz, e aproape miezul noptii...
De luni incolo vor merge doua sau trei zile pe saptamâna la programul de vacanta.
Pe blogul pentru prietenii francofoni am scris ieri un post, cam lungut, despre intrarea Romaniei in UE: Romania in Uniunea Europeana, vazuta de departe. Concluzia era ca, indiferent de evolutia economica si politica a României, dupa aderarea la UE, daca a deveni cetateni europeni ne ajuta sa fim mai putin balcanici, atunci am castigat. Iar astazi ma gandeam ca e un soi de miracol sa ai inca ocazia sa te minunezi, in zilele noastre, de pasul inainte facut de o intreaga tara. E atat de rar ca un astfel de eveniment are loc incat, pro sau contra-UE, evenimentul ramâne semnificativ.
...Scuze pentru stilul confuz, e aproape miezul noptii...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)