Pana de curent

Ieri a fost furtuna. De dimineata, rafale de vant la vreo 80 de km/ora au rupt un paratraznet care a cazut pe firele de inalta tensiune de la singura linie care intra in Auckland, prin partea de sud.
Consecinta a fost imediata: un scurt circuit de toata frumusetea, care a plonjat partea centrala si de sud a orasului in haos si frig. Cititi si voi: http://www.nzherald.co.nz/section/story.cfm?c_id=1&ObjectID=10386332.
Nimci nu a mai functinat, de la semafoare la casele de inregistrat din magazine, la birouri si anumite scoli. Din fericire, in ciuda vantului si a rafalelor de ploaie, erau 16 grade afara, deci absenta incalzirii nu a fost o problema. In schimb cred ca toata lume a arealizat ce vulnerabil este orasu l Am ramas fara telefon, internet, electricitate, masinile au circulat ca haotic (dar nu au fost accidente) iar reteaua de telefonie mobila a mers schiopatat. Apele industriale au inceput, pe la amiaza, sa se reverse din canalizare in ocean, iar consiliul municipal a cerut ca nimeni sa nu mai spele haine, vase si lumea sa utilizeze apa de toaleta cu multa grija. Insa, desigur, doar cei care aveau radiouri cu baterii au primit mesajul.

Macar daca era un exercitiu de Big One, adica de antrenament pentru o catastrofa naturala majora, dar nici vorba. Un amarat de paratraznet pe o zi foarte vantoasa si atat.

Noi am stat cu totii cuminti acasa. Vazand vantul de afara si alerta de vreme rea de pe www.metservice.co.nz am ezitat sa duc fetele la scoala cu autobuzul si am chemat pe la 8:35 un taxi, care nu a ajuns niciodata, dat fiind ca reteaua electrica a cazut in pana imediat dupa. Dupa o ora de incercat sa telefonez unui taxi (de pe telefonul mobil, caci cel fix, cam modern de felul lui, nu functioneaza daca antena nu are curent) si dat tot peste centrale blocate sau suparincarcate. am renuntat si am decis ca stam cuminti.

Si bine am facut, la universitate (si la toate firmele) toata lumea a fost trimisa acasa, inclusiv cei cateva mii de studenti care aveau examene. Amaratii, vor trebui sa dea examenul la sfarsitul sesiunii. In afara de P. care era extrem de contrariat sa vada valurile de ploaie izbindu-se de ferestre si sa descopere ca o furtuna de nimica toata plonjeaza cel mai mare oras kiwi in intuneric, noi am fost OK. Fetele s-au jucat cuminti in camera lor, am incalzit casa cu ajutorul cuptorului de la aragaz si am decis ca la urmatoarea tura la cumparaturi ne cumparam un kit de supravietuire: baterii pentru radio, 2 lanterne, un adaptator pentru priza de telefon, pentru ca ca sa putem conecta un telefon vechi si mai putin destept, care nu are nevoie de curent electric, cumparat acum 5 ani in Franta si - sper- un incalzitor cu butelie de gaz.

Altii, curajosi, adica prietenii nostri Sandrine si Pierre, cum nu au lucrat, au iesit cu fetita lor de 1 an si jumatate, la plimbare la ocean : intre doua rafale de ploaie iesea soarele iar ei au decis sa profite. Bravo lor.

Se pare ca Auckland-ul nu a mai vazut o astfel de pana de electricitate de 7 ani. In 1998 centrul a ramas fara curent timp de o saptamana.

Astazi totul era in ordine (curentul a revenit ieri, pe la 2 dupa-amiaza la noi si la 4 pe la altii, mai ghinionisti), doar retelele informatice mergeau taras-grapis.