Primul mesaj din NZ

J + nici nu mai stiu.
E 13 decembrie, ora 00:31 dimineata cand in sfarsit pot sa rescriu un textulet pentru weblogul in romana. Cel in franceza va mai avea de asteptat.
Povestea e lunga. Laptopul a dat ortul popii sau pe aproape in seara in care ne pregateam sa plecam de la Berlin. Bagajele erau facute, apartamentul aproape curat (B. urma sa dea inca o data cu carpa in bucatarie si baie...). Cu o zi inainte P venise de a birou spunand ca linuxul i-a murit si nu a putut sa isi copieze hard-datele de pe discul de acolo.... am reusit sa i-l salvez cu ftp in windows..dar a doua zi pe seara windows-ul a blocat ..si dus a fost ! Cateva ore pierdute mai tarziu incercand sa fac o recovery pe unul din sistemele de operare, eram convinsa ca masinaria a luat vreu virus ciudat care avea acces la ambele partitii... Deci in loc sa imi petrec ultima seara copiind documentatie SQL si SPSS pentru un interviu, am mers cu fetitele, B. si P la un restaurant mexican din cartier, ca sa nu stam seara in casa goala.

Avusesem deja o doza suficienta de camping in apartament. Fetele au rezistat cu bine dar au fost fericite cand in penultimele doua seri nu au trebuit sa stea acasa si sa nu mai manance rece/paste de la pizzeria din colt. Trebuie sa le trimit cate un kiwi impaiat lui Niels si mai ales lui Simon, pentru festinul cu care ne-a tratat miercuri, cu 3 seri inaintea plecarii (rata la cuptor si cartofi cu dovleac, tot la cuptor...aviz amatorilor !). Cred ca aceste doua invitatii ne-a salvat de fapt perioada de camping. Oamenii venisera sa ne impacheteze luni.

Noaptea de luni spre marti am dormit cu totii in camera adultilor, unde ramasesera inca mobilele de demontat...insa deja bucataria era impachetata. Marti la 5h30 seara camionul cu containerul pleca si casa s-a transformat in ..camping. Am facut 'mobile' a se citi masa, scaune, dulap si camara din cutii de carton si a fost Ok pentru o cina si cateva mic dejunuri... Marti seara am dormit pe saltele diverse si variate..de la saltauna de baby a lui K pana la o saltea de burete adusa de Blandine, dar nu a prea fost suficient, asa ca miercuri seara m-am servit cu o saltea lasata de veninii de alaturi la intrarea in pod (Danke !!! a fost alt element care ne-a salvat !). Cumva, cumva, campingul s-a terminat cu bine in noapea ce vineri spre sambata, 19 noiembrie, sau J0.
Insa ca sa fie povestea mai interesanta, vremea se racise brusc exact marti seara (de a +13°C la +6 si apoi +2..si in jur de 0°C noaptea) si au fost ceva zile ploioase, excat dupa ce toate hainele si incaltamntea de ploaie si iarna plecasera cu containerul. Vineri dupa-amiaza au cazut niscaiva fulgi si aproape am crezut ca fetele vr avea sansa de a prinde o zapada adevarata inaintea plecarii. Nu a fost sa fie, insa un costum de iarna care scapase de la container (planuiam sa i-l propun lui Josephone) i-a prins grozav de bine lui K. Sambata dimineata (culcare la 1 noaptea, sculare la 4) am imbarcat toata grupa mica si trei valize (una a trebuit sa o inlocuim la Londra pentru ca descusuta) plus 3 bagaje de mana, in taxi. Cei de la check-in-ul easyjet au fost, pentru prima data de cand zbor cu ei, scarbosi cu bagajele de mana...un rucsac depasea cu un epsilon cutia de dimensionare si a trebuit sa reorganizez totul... la Emirates (zbor trascontinental limitat la 20 de kg bagaje de suta si 7 de mana) nu am avut nici o problema desi se facusera 5 bagaje de mana dupa diverse reorganizari. Mai bine de jumatate erau cutii cu activitati pentru fete, care nici pana in ziua de astazi nu au folosit cu adevarat...restul erau diverse device-uri sensibile (electronice, negative de filme sau casete, acte originale...) plus schimburi pentru doua zile si obiecte de toaleta. De rontait au fost doar ceva biscuiti si fructe (pe care evident le-au detectat cateii de la Auckland, antrenati nu pentru droguri ci pentru controlul de carantina agricola, ceea ce ne-a facut sa ratam ferry-ul de masini cu care R. vroia sa ne treca pe insula noastra). In Noua Zeelanda nu este permis sa intri cu fructe/seminte/produse din miere sau animale/componente de plante, daca sunt neprelucrate, din cauza obsesiei pentru prezervarea faunei si florei.

Zbor Berlin-Londra OK..asteptarea de 7 ore din Gatewick a fost dificila si K. (sfarsise prin a adormi pe 2 scaune dupa ce am facut check-in-ul) ne-a dat putin de furca pe zborul pana la Dubai (dupa ce s-a trezit). Irene nici nu a miscat din scaunul ei. A vazut Frumoasa si Bestia in engleza (liba era a alegere si ea a vrut engleza desi sta c nu va intelege), apoi a cerut alt Alba ca Zapada, apoi alt Disney in franceza si cele 7ore a trecut in fata desenelor animate sau cu jucariile primite in avion. Pana la Dubai am avut noroc : locul de langa mine, dincolo de culoar, era liber si asta a permis fetei care dormea sa se intinda pe doua scaune. La Dubai am ajuns dupa 16 ore de la plecarea de la 'vechiul acasa', ... In 30 de minute eram in camera rezervata la hotelul aeroportului (geniala idee si merci computerului ca nu a murit decat dupa ce am terminat rezervarea !). P. ne-a cumparat pizza si sanwichuri, toata lumea s-a dusat, mi-am vazut email-ul conectandu-ma la internet prin televizor, am scris 3 randuri acasa si P. a baut o bere din barul cu facturare electronica, unde orice sticla ridicata de pe raftul frigo-barului era facturata in contul camerei. Am reusit sa dormim 6 ore noi si 7 ore fetele iar la 10 ora locala am imbarcat pentru Auckland via Melbourne.

Fetele au fost in extaz cand au vazut brazi de Craciun (artificiali) din holurile de la Gatwick dar mai ales pe cei de la Dubai .. luminile erau feerice cand am ajuns, noaptea si fetele au strigat de bucurie spe amuzamentul celorlalti pasageri, dar brazii de Craciun intr-o tara musulmana erau mai mult decat ciudati. Insa sunt sigura ca Profetul ar fi fost OK ca nasterea lui Isus sa fie sarbatorita.

In ciuda siropului de dormit (pe care Paul il luase de la farmacie in caz ca...) miss K nu a dormit nici o fractiune de secunda si nici nu a stat locului altundeva decat in bratele mele, in timpul celor 14 ore pana la Melbourne. S-a plimbat de la toaleta la stewardese, la un bebe de 6 luni de cum in auzea plangand (surorile lui, de varsta domnisoarei, nici macar nu au fost demne de a fi privite...) la film pe monitorl Tv al scaunului (a vazut Charles si fabrica de ciocolata si niste bucati de Disney) pe toata perioada cand se putea dau jos centurile de siguranta. Ceilalti doi au dormit cateva ore bune insa domnisoara ceamica a reusit sa se fataie, sa ma solicite sau mai stiu eu ce de fiecare data cand simteam ca trebuie neaparat sa dorm. Pana la urma, singurul meu somn urma sa fie 20 de minute de la Melbourne la Auckland, pe un zbor de 3h30, unde K. a sfarsit prin a se culca 1h30 pe jos, sub scaune.

R ne-a asteptat la aeroport (avion sosit ca intarziere plus controlul fiecarui bagaj, din cauza cateilor) si ne-a adus la bach-ul lui de pe Waiheke Island. Dar despre sosire, primele impresii ale fetelor si pana astazi..scriu cand voi mai fi in stare. S-a facut 01:18 deja.