Powhiri

Scoala a inceput astazi si copiii, impreuna cu noii invatatori au fost intampinati (intr-o ceremonie Maori de bun venit), de catre vechii elevi si de personalul scolii.

Ceremonia a avut loc in limba maori si a urmat pasii rituali de primire a oaspetilor. Un singur pas a lipsit, ...cel mai impresionant, care probabil a fost considerat inutil cu copiii. Probabil unora le-ar fi fost si frica, fara sa mai vorbim ca o anecdota povesteste ca un membru al familiei regale britanice a fost ofensat de limba scoasa de catre luptatorul maori care executa aceasta parte din ritual.

Pasii unui Powhiri sunt de obicei ...

* Kawa - Protocol care dicteaza felul in care se apropie oaspetii
* Taki - Provocarea : in care un luptator din trib danseaza un dans razboinic si pune jos o frunza, pe care, daca esti prieten o iei, daca esti dusman o lasi acolo si atunci infruti luptatorul si apoi ..tot tribul. Taki, parte din ceremonie care in alte parti se numeste si Wero, asigura ca vzitatorii au venit in pace, inainte ca tribul sau comunitatea sa ii primeasca cu powhiri.
* Karanga - Chemarea
* Karakia - Rugaciunea
* Mihi - Salutarile si discursurile
* Waiata - Cantece
* Koha - Cadoul
* Hongi - Imbratisarea de bun venit
* Hakari - Petrecerea
* Poroporoaki - Salutarile de plecare

O descriere detaliata, inclusiv cu sonor, a acestor ritualuri, poate fi gasita aici: Powhiri

La scoala, copiii si personalul cu vechime erau asezati la umbra, la un capat al curtii scolii, in timp ce copiii, parintii lor, impreuna cu profesorii noi, asteptau cuminti intr-un colt al curtii. Un batran Maori ne-a explicat ca trebuie sa o urmam pe una dintre doamne, care urma sa raspunda gazdelor, din partea invitatilor. Explicatiile acestuia, reprezentau d efapt Kawa, protocolul explicat oaspetilor.

Dupa explicatii, ceremonia a inceput ...

O chemare s-a auzit dinspre gazde... doamna care ii conducea pe invitati a raspuns, apropiindu-se incet, noi urmand-o cu pasi marunti. Inceputul cantecelor indica autorizatia data vizitatorilor de a se apropia de gazde...iar chemarile care se aud au scopul de a purifica drumul spiritual al stramosilor, gazedelor si oaspetilor, pentru a sa intalni. Referirea la stramosi este esentiala pentru maori, ei facand parte din ceea ce fiecare este. Femeile care schimba chemarile de bun sosit, spun, intr-un cantec in otnuri triste, cine sunt oaspetii si de ce au venit si ii invita sa participe la amintirea stramosilor tututor...

Cand am ajuns la scaunele care au fost rezervate noilor sositi, a avut loc Karakia, rugaciunea. Maori au fost crestinati in secolul al 19lea, si tot ce am inteles din rugaciune a fost Amen. Rugaciunea a fost rostita de unul dintre profesori si toata lumea s-a ridicat in picioare.

Discursurile au fost pronuntate tot in Maori de catre batranul maori care ne explicase protocolul, din partea oaspetilor, si de unul dintre profesori, din partea gazdelor.

Intre doua discursuri, au cantat mai intai copiii de la scoala, apoi si oaspetii. Inca o data, in maori.

In timpurile vechi, Koha, cadoul, era hrana oferita tribului, sau, cand oaspetii erau refugiati de razboi sau oameni saraci, cadoul putea sa fie sub forma unor povestiri aduse de prin lume. La scoala, nu mi s-a parut sa fie oferit vreun cadou, dar parca pot sa fiu sigura ? Atatea subtilitati iti scapa cand nu esti obisnuit cu astfel de ceremonii..

Urmatoarea parte a powhiri a fost Hongi, imbratisarea de bun venit. Personalul scolii ..vreo 25 de domni si doamne, s-a aliniat, iar noii sositi au trebuit sa se prezinte si sa salute pe toata lumea. Doamnele au sarutat si imbratisat copiii si celelalte doamne (mamici, invatatoare) in timp ce domnii au facut Hongi cu toti taticii.

Hongi traditional consista in atinsul nasului ..barbatii isi pun mainile pe umeri si isi ating nasurile, fara sa le frece, privindu-se in ochi. Maori spun ca astfel invitatii si gazdele schimba intre ei suflarea vietii si deci oaspetii nu mai sunt oaspeti ci tangata whenua, membri ai comunitatii care i-a primit, ...cu toate obligatiile care decurg din aceasta.

Din pacate, ocupata sa prezint fetele, nu am vazut ce a 'patit' P. Primul domn din rand l-a initiat in Hongi, i-a explicat cum se procedeaza si apoi P. a trebuit sa isi atinga nasurile cu toti domnii (pe doamne numai sa le imbratiseze).

Dupa Hongi, noii sositi au avut voie sa vian sa se aseze pe aceeasi parte cu vechii membri ai scolii, s-a mai cantat un cantecel, un mic discurs de bunvenit a fost rostit/strigat, pentru a prezenta noul personal ... o noua profesoara de franceza pentru copii de 7-10 ani, o noua directoare ... totul fara microfon si intr-o atmosfera ditr-o data devenita familiala, fara nici un fel de ceremonial.

Toata povestea a durat cam 30 de minute, dupa care parintii au fost invitati la un ceai iar copiii au intrat in clase, impreuna cu invatatoarele. K., P. si cu mine am mers in oras, am cumparat niste carti i am mancat la un restaurant corean... iar la ora 3 cand se termina ziua de scoala de scoala, recuperand o I incantat ca si-a facut deja o prietena.

Ultimul week-end de vacanta

Ieri ne-am odihnit... vineri am avut musafiri, Liana cu copiii, si am facut un mic tur de forta pentru a aranja casa. I-am asteptat cu clatite (dulceata si nutella) si, dupa un moment de oboseala, pentru ca adormisera in masina dar nu au dormit suficient, cei mici nu s-ar mai fi dat dusi. Am convenit cu Liana sa vina cu fiica ei (3 ani si jumatate) o data pe saptamana, ca sa incercam sa vorbim putin in franceza. Liana este australiano-olandeza, insa marele ei regret este ca tatal ei nu i-a vorbit niciodata in olandeza... si ca nu vorbeste nici o limba straina, in timp ce ei i se pare esential ca cei mici sa invete o limba straina. Liana insasi ia ore de franceza, deci sper ca va fi usor cu fetita. Poate se prinde ceva de ea pana in mai, cand vor petrece o luna Nancy.

Astazi este duminica domestica. P. a reparat comodele din camera fetelor i le va monta dulapul. Poate si biroul lui I., cu un pic de noroc.

Eu am profitat sa le pun fetelor pe perete posterul urias (de 2m/1m20 sau mai bine) filmului Cronicile Narniei: Leul, Vrajitoarea si Dulapul (The Chronicles of Narnia: the Lion, the Witch and the Wardrobe). Narnia este o serie de povestiri in mai multe volume, scrisa de C. S. Lewis, care are mare succes la copiii anglophoni, iar primul film a fos turnat in Noua Zeelanda, cu un regizor kiwi si el. Dupa Stapanul Inelelor (Lord of the Rings) si noul remake al lui Peter Jackson dupa King Kong, este al treilea film kiwi de succes in doi ani.

Povestea posterului e amuzanta. In week-endul dupa ce ne-am mutat, acum exact o luna, am vazut in centru un domn care dadea dos din afisier un afis urias pentru King Kong. Nu stiu de unde mi-a venit ideea sa il intreb daca arunca afisul..si a raspuns afirmativ. I-am spus ca ne-ar placea sa il avem deoarece tapetul din camera fetelor nu e prea frumos ....si ne-a oferit gorila cea uriasa. Apoi, ca sa discu cu el pana o rula, m-am aflat sa comentez ca evident nu este alegerea perfecta pentru o camera de fetite si atunci kiwiul cel dragut ne-a oferit, din masina lu, si un afis cu Narnia! Spre marea bucurie a fetelor, care sint foarte incantate de leul lor...Regele Leu din poveste.