A venit, a venit toamna...

De doua zile, s-au facut patru luni de cand suntem in Noua Zeelanda, si, in mod oficial, la noi este Toamna ! In 21 martie, cand in Europa (si in toata emisfera nordica) vine primavara, la noi incepe toamna.

Deocamdata nu avem de ce sa ne plangem, timpul este magnific. Diminetile sunt un pic cetoase (bratul 'nostru' de mare e la mai putin de 500 de metri de casa si probabil 'frigul' aduce ceata), dar au fost zile de vara mai reci. Inceputul lui Martie a fost un record, intr-o noapte au fost doar 9 grade la Auckland. Acum, la 9 seara, sunt 18 grade, iar in timpul zilei au fost 21 de grade. Este inca seceta si pretul legumelor se resimte. La aprozarul din capatul strazii, ardeii sunt 10 dolari kilogramul. Oricum, e un mic magazin scump de tot, ca si toate micile magazinute de cartier tinute de chinezi sau indieni...ardeii nu au scazut sub 6 dolari kilogramul nici in miezul verii. Singurul lui avantaj este ca e la 3 minute de casa si ne salveaza cand frigiderul se goleste de legume, inainte de urmatoarea excursie la supermagazin.

E destul de dificil de crezut, dupa 4 luni de vara, ca vremea buna va avea si un sfarsit. Mai ales ca in mintea mea, de 33 de ani, martie insemna ...primavara !

Astept sa vedem cum voi reactiona la 5 luni ploioase si reci :) atunci cand, dupa calendarul meu biologic, ar trebui sa fie vara. Deocamdata e bine :). Fetele insa, de indata ce aud ca va veni iarna, intreaba cand vine ...zapada. Inca nu au inteleg ca la Auckland nu ninge niciodata, asa ca va trebui sa le organizam o excursie la munte, in vacantele de iarna, din luna iulie. Insa peste trei saptamani vine vacanta de toamna ..si de Paste. Paste printre frumze colorate, in loc de narcise, lalele si zambile inflorite .. va fi o alta noutate. Cred ca voi pune niste bulbi in apa, poate cresc si infloresc pana atunci...

P. imi spunea in seara aceasta cat de mult ii place aici si cit bine se simte. Inca nu suntem complet ajustati, dar ne simtim bine. K. este singura careia ii este dor de Berlin si de Josephin, si mi-e tare mila de puiul cel mic. Insa creste si ea incetisor si isi face prietene la scoala. (A propos, I. i-a gasit ochelarii !! yeppee. Insa cred ca o voi ruga pe Al. sa aduca 2 rame ieftien, de plastic, pentru fiecare fetita, atunci cind vine incoace.)

Georgia's beach party

Fetele au fost invitate ieri la anuversarea celor 6 ani ai unei colege de clasa. Georgia e o micuta kiwi-canadiana (nascuta insa in Franta) care va face 6 ani luni si care adora plaja. In mod natural, mamic aei s-a gandit la o beach party: petrecere pe plaja. Nadia, mama ei, este o fizioterapeuta care nu are (inca !) drept de practica in NZ (reglementarile sunt etxrem de stricte si ca sa poata practica ar trebui sa faca din nou toata scoala - imposibil cu doi copii mici - si sa obtina o noua diploma) dar mai ales o mare organizatoare de petreceri pentru copii. Se pare ca Halloween-urile ei sunt faimoase. Sotul ei si Georgia au venit sa ne ia, pe fete si pe mine, ieri pe la 11:45 si am plecat spre o plaja de pe North Shore, oras care face parte din aglomeratia Aucklandeza. Plaja este o mica minune, marginita de doua promontorii care o protejeaza de vant, cu un loc de joaca pentru copii, umbra, copaci batrani si numai buni de catarat, o mare peluza cu iarba, banci, robinet de apa, toalete care nu miros ;), nisip si un fund marin cu panta mica, unde, mai ales la reflux, copiii pot sa se joace ca si intr-o piscina de mica adancime.

Pentru Party, Nadia a instalat un umbrar si a pregatit jocuri pentru copii. 'prosoapele muzicale', in loc de scaunele muzicale, un joc de alergat cu mingea intre picioare, pe plaja, pe echipe, si altul de transportat mingea in prosop, de catre doi copii, tot pe echipe. Mai avea in stock si un pescuit de cadouri, intr-o galeata cu nisip dar cum soarele a iesit (cea mai mare parte a timpului a fost innorat, treaba binevenita) copiii au cerut voie sa se balaceasca. Fiecare joc a fost cu premii, si pentru echipa castigatoare si premii d econsolare pentru cealalta echipa. Nici nu vreau sa ma gandesc ce sume a cheltuit Nadia, numai pentru premii, dat fiind ca au fost vreo 16 copii. In plus, fiecare fetita a plecat cu un pachetel care continea o plosca de apa, o bratara, un caietel, pixulet, o jucarioara de umflat si dulciuri, iar baieteii au primit si ei pachete cu ceva mai baietesc (un zmeu, cred). Copiii au fost rasfatati si cu papica pe placul lor de maimutoi mici... fish and chips (cartofi prajiti cu file-ri d epeste panße) si chicken nuggets (pui macinat si facut pane) cu ketchup, sucuri si ..la sfarsit, o prajitura in forma de ...plaja, facuta de Nadia, pe care trona o papusica reprezentand-o pe Georgia, inconjurata de ceea ce ii place ei sa faca la plaja. Din 'mare' ieseau codite de rechini din zahar, pe 'nisip' erau
scoici din zahar si cate si mai cate. Ce mai, o minune din care au mancat cu placere si parintii.

Intre masa si activitati copiii s-au catarat in copaci, au invadat locul de joaca, au sapat pe plaja si in general au fost foarte cuminti. In apa, i-am supravegheat eu (si alti parinti care au stat pe mal) si ne-am jucat de-a rechinii si pestisorii.

Copiii au plecat cu totii absolut incantati si parintii foarte admirativi pentru asemenea organizare.

Dupa party, am trecut pe la casa Nadiei care se oferise sa ne aduca si inapoi (mille merci!!) si fetele au facut dus, apoi s-au jucat toate patru in camera Georigiei si surorii ei si s-au uitat 30 d eminute la o caseta. K. a fost foarte trista ca G. si micuta K. de 4 ani, sora ei nu au putut sa ramana se se joace cu ele. In aceeasi seara mergeau sa vada un verisor sosit din Australia. A fost o zi plina de veselie pentru toti copiii si Nadia a fost foarte multumita ca cele patru fete s-au inteles bine. Georgia, care a plecat din Franta la 3 luni, refuza sa vorbeasca in franceza si Nadia ar face orice ca pustoaica sa aiba un declic pentru limba franceza.

K. a adormit la ora 6 seara, frânta de oboseala, si in somn intreba unde sunt copiii si unde e Josephine. A fost o zi plina pentru toti, insa un singur punct negru: probabil ca am pierdut ochelarii lui K. ... Se pare ca au fost intr-un buzunar de rucsac la dus... (eu nu stiam, fetele mi-au spus astazi !) si la intors nu mai erau.

Tocul era roz cu sclipici si cu violet si deci semana cu o jucarie; mai sper ca vreo fetita sa ii fi luat si sa ii recuperam. Insa, cum vineri tocmai reusisem sa ii facem ochelari noi lui I. (280 de dolari !!), care ii pierduse pe ai ei acum 4 saptamani, va fi destul de trist daca si K. i-a pierdut.