Oboseala, dar o multime de proiecte domestice

Saptamana aceasta fetele s-au intors la scoala dupa doua saptamani de vacanta. Amandoua erau foarte odihnite, ceea ce nu e de mirare, dupa o saptamana de leneveala obligatorie, in casa (in urma gripei) si o a doua saptamana in care singurele iesiri au fost in gradina si - o data - la teatru. A fost si o saptamana de munca cu aproape norma intreaga pentru mine, sau mai bine spus cu norma dubla, intre pregatitul trupei dimineata, condusul fetelor la scoala, ziua de alergat la birou, adusul fetelor acasa (slava cerului, Marie Dominique, o aproape vecina si colega de asociatie scolara, a carei fiica a inceput scoala in trimestrul acesta, ne-a adus acasa, primele patru zile),...apoi gatit, aranjat casa un minim si petrecut ceva timp cu fetele, pe urma lectii (cand nu eram prea obosita, spre marea mea rusine), cina, culcare si a doua zi de la capat. Ca regula generala, ajungeam epuizata casa, dar fetele erau flamande, deci treceam direct la gatit... si trebuia sa ma misc repede, pentru ca pisicilor le era grzav de foame.

Singurul lucru care imi displace la scoala lor este ca nu pot sa aiba o masa calda la pranz (masa ar trebui comandata si banii depuis in fiecare dimineata intr-un pliculet, dar din incercarile facute cu fetele mancarea nu le-a placut), deci trebuie sa fim inventivi si sa le preparam dimineata sandwich-uri care sa le placa, iaurturi care nu vor sfarsi uitate in ghiozdan, fructe pe gultul lor (asta e cel mai usor); fara sa mai vorbim ca atunci cand ajungem acasa fetele sunt moarte de foame.). P. a reinceput sa predea si el, dar dn fericire numai trei saptamani, trei cursuri pe saptamana, apoi Rod va continua.

Si in ritmul acesta, ceva mai sustinut ca de obicei, am reusit sa adaug si o noua tentativa de a ma lansa in Weight Watchers. Sper ca de data acesta sa rezist minimum doi ani, deoarece de atata voi avea probabil nevoie ca sa ma debarasez de cele 34 de kilograme adunate in ultimii 7 ani.

Tot in sfera proiectelor: 25 de metri de draperie (din care 20 cu un strat izolant, termic, pentru camera fetelor si dormitor) asteapta sa fie taiati, cusuti si instalati. Erau in programul de astazi, insa pana la urma a fost zi de odihna totala. Sper sa fie sus pe galerii maine. Kiwi astia ai mei nu au inventat ferestrele duble, nici obloanele, au mari dificultati cu inventatul incalzirii centrale, in schimb au inventat draperiile cu izolatie. O multime de metraje de tesaturi asteapta idei si patroane, pentru a coase pantaloni si fuste pentru mine si pentru fete. Sper sa rentabilizez in sfarsit investitia in masina de cusut, cumparata acum doi ani, la Berlin. Insa nu stiu cand se va intampla acesta minune, saptamana viitoare lucrez din nou cinci zile. Iar in doua saptamani colega mea, Kristin, o americanca, demisioneaza pentru a-si urma sotul kiwi, care - spre marea lor bucurie - a primit un post de profesor asistent, in Statele Unite.

In lista lucrurilor de facut, ar fi si plantatul unor pomisori in gradina - as vrea cativa trandafiri japonezi (hibiscus) care aici infloresc tot anul, pana si acum, in mijlocul iernii, si poate doi-trei pomi fructiferi. (Deocamdata, grapefruit-ul din gradina e plin de fructe coapte si fetele le manaca cu placere, dar bineinteles cu o multime de zahar).

Pe urma, pe lista proiectelor, mai este de lucru si pentru asociatia scolara care gereaza sectia bilingva franceza-engleza de la scoala fetelor, niste site-uri internet care tot sper sa le fac si nicicum nu gasesc timp, menajul casei care niciodata nu e dus pana la capat. Ce mai, iar sunt a busy working mum (o mamica ocupata).

Un an

Acum un an si 2 zile, ajungeam la Auckland impreuna cu P. pentru a doua vizita de recunoastere a Aucklandului, intr-un an, si un interviu de job. In acel moment, decizia era luata, daca P. are jobul, ne mutam in Noua Zeelanda. Si uite ca cineva mut mai in varsta decat el a luat joul, dar suntem aici de aproape 8 luni si ne simtim bine.
Acum doua saptamani ne-am abonat la principalul ziar local, New Zealand Herald (http://www.nzherlad.co.nz) si de atunci ne minunam incontinuu de dimensiunile criminalitatii in Noua Zeelanda. Pentru o tara considerata sigura, ni se pare un pic cam mult, si imaginea pe care multi o au despre tara, aceea a unui paradis sigur, nu ni se mai pare deloc realista. Mai adaugam si faptul ca pretul caselor creste vertiginos la Auckland, ca dobanzile la imprumuturile imobialiare sunt mari, ca salariile nu tin pasul cu inflatia, ca orasul Auckland planuieste sa cheltuiasca 200 de milioane de dolari (daca nu 20de miliarde, am uitat...) pentru a se 'renova' in urmatorii 5 ani, pe care ii vor obtine marind impozitele (proprietarii de case, care vor plati o taxa fonciara dubla sua tripla), ca peste 25% din copiii kiwi traiesc sub limita saraciei,... si intelegem ca Noua Zeelanda nu este exact paradisul pe care il imaginasem, ci mai degraba o tara in care sunt inca multe de facut. Unele probleme sunt poate mai mici decat peste mari si tari, dar sunt prezente. Iar guvernul labour, actual, este suprinzator de slab si departe de a avea o abordare globala a problemelor.

Pe de o parte, cuvantul de ordine pare sa fie acela al economiilor: banii din taxe sunt economisiti si depozitati in banci, in loc sa fie investiti; toata lumea trebuie sa faca economii, inclusiv in situatii absolut absurde, cum ar fi diminuarea numarului de puscariasi (fara a avea un program coerent de educatie, preventie si reabilitare, in spate).

Iar pe de alta parte, tara risipeste resursele majore: oamenilor calificati pe care ii atrage aici si care sfarsesc prin a munci ca si soferi de taxi; gaz sau energie electrica utilizate in exces pentru a incalzi casele prost izolate, si inca altele.

Stiam ca faza acesta, a descoperirilor neplacute, va veni mai devreme sau mai tarziu, si faptul de a fi preveniti ne ajuta sa trecem cu bine peste ea, insa pe undeva regretam sentimentu acela de minunare continua de acum un an, din timpul cand toate ni se pareau absolut perfecte, aici.

Gata vacanta !

Vacanta de iarma s-a terminat. Fetele au stat o saptamana in casa si au fost aproape cuminti (evident, dupa 3 zile de febra, cu o viroza ce semana de aproape cu o gripa; insa nu ne plangem, e prima data cand sunt bolnave de cand am sarit dintr-o atmosfera in alta). A doua saptamana, am lucrat doar doua zile, in care taticul lor le-a pazit, iar in rest, am facut, in ordine: marti - curatenie in casa (evident ca nu a durat), joi - am fost la teatru, cu o trupa adevarata, de adulti, care a jucatPinnochio. A fost un Pinnochio destul de original, cu gagguri si pentru parinti, dar simpatic. Pentru fete era prima lor iesire la teatru si au apreciat. Vineri-sambata-duminica am stat pe langa casa. Afara a fost mai mult sau mai putin soare (astazi tot asa de insorit ca orice zi de vara), iar fetele s-au jucat in gradina. Astazi vroiau sa isi puna apa (rece desigur) in piscina gonflabila. A trebuit sa o iau si sa o inchid. Or fi ele deja 50% kiwi, circuland desculte cam tot timpul, dar chiar piscina in gradina la 16 grade afara ?