Un an

Acum un an si 2 zile, ajungeam la Auckland impreuna cu P. pentru a doua vizita de recunoastere a Aucklandului, intr-un an, si un interviu de job. In acel moment, decizia era luata, daca P. are jobul, ne mutam in Noua Zeelanda. Si uite ca cineva mut mai in varsta decat el a luat joul, dar suntem aici de aproape 8 luni si ne simtim bine.
Acum doua saptamani ne-am abonat la principalul ziar local, New Zealand Herald (http://www.nzherlad.co.nz) si de atunci ne minunam incontinuu de dimensiunile criminalitatii in Noua Zeelanda. Pentru o tara considerata sigura, ni se pare un pic cam mult, si imaginea pe care multi o au despre tara, aceea a unui paradis sigur, nu ni se mai pare deloc realista. Mai adaugam si faptul ca pretul caselor creste vertiginos la Auckland, ca dobanzile la imprumuturile imobialiare sunt mari, ca salariile nu tin pasul cu inflatia, ca orasul Auckland planuieste sa cheltuiasca 200 de milioane de dolari (daca nu 20de miliarde, am uitat...) pentru a se 'renova' in urmatorii 5 ani, pe care ii vor obtine marind impozitele (proprietarii de case, care vor plati o taxa fonciara dubla sua tripla), ca peste 25% din copiii kiwi traiesc sub limita saraciei,... si intelegem ca Noua Zeelanda nu este exact paradisul pe care il imaginasem, ci mai degraba o tara in care sunt inca multe de facut. Unele probleme sunt poate mai mici decat peste mari si tari, dar sunt prezente. Iar guvernul labour, actual, este suprinzator de slab si departe de a avea o abordare globala a problemelor.

Pe de o parte, cuvantul de ordine pare sa fie acela al economiilor: banii din taxe sunt economisiti si depozitati in banci, in loc sa fie investiti; toata lumea trebuie sa faca economii, inclusiv in situatii absolut absurde, cum ar fi diminuarea numarului de puscariasi (fara a avea un program coerent de educatie, preventie si reabilitare, in spate).

Iar pe de alta parte, tara risipeste resursele majore: oamenilor calificati pe care ii atrage aici si care sfarsesc prin a munci ca si soferi de taxi; gaz sau energie electrica utilizate in exces pentru a incalzi casele prost izolate, si inca altele.

Stiam ca faza acesta, a descoperirilor neplacute, va veni mai devreme sau mai tarziu, si faptul de a fi preveniti ne ajuta sa trecem cu bine peste ea, insa pe undeva regretam sentimentu acela de minunare continua de acum un an, din timpul cand toate ni se pareau absolut perfecte, aici.