Mangrove

Padurile de mangrove sunt frecvente in jurul Aucklandului.
In estuariile de natura vulcanica, cu placi vulcanice acoperite de sedimente, puiutii de mangrova plutesc in ape de mica adancime (de la 3m in timp de flux, la mai putin de 3mm in timp de reflux). Cei mai norocosi prind radacini.

Daca vantul si mareele nu ii dezradacineaza, se transforma in tufisuri, fixeaza si mai mult sol, si poate chiar devin copaci.

Asa si noi. Dupa 5 ani in Auckland (2ani si jumatate in Westmere, in casuta noastra de lemn la 100 de metri de un estuar cu mangrove, si tot atatia in Grey Lynn), inca incercam sa ne fixam radacinile undeva.

Am crescut. Greu, stramb, cum am putut, dar am crescut.

Totusi, pentru un motiv sau altul, in ciuda capacitatii de adaptare de care dam dovada, parem mult mai putin descurcareti decat majoritatea emigrantilor romani.

Nu ne lipseste educatia. Nu ne lipseste instructia, Nici bunavointa. Stim cum s amuncim din greu. Si muncim din greu.
Dar lucrurile par mai grele pentru noi decat pentru altii.
Probabil ne lipseste ambitia.

Deci ramanem mangrove, pe cand altii s-au transformat in stejari.

Si inca tot nu stim unde ne va trimite urmatorul vant, sau urmatoarea maree a destinului.