Tot soiul de surprize

Noua Zeelanda continua sa ma surprinda. Intr-o multime de planuri.

Tara are o dinamica extrem de speciala, in care schimbarile pot sa intervina intr-un interval de 3-4 ani, sau pot sa nu intervina nici dupa 50. Sau in care, roata trebuie reinventata, in sos kiwi, pentru fiecare pas inainte (ori, uneori) inapoi.

LLuati pensiile: acum ceva ani, Noua Zeelanda avea un sistem de pensii corect: un guvern national a venit la putere (aici guvernele sunt sau Labour sau National... un soi de Tory si Labour din patria "muma") si de pe o zi pe alta a anulat sistemul de pensii. Kiwi au ramas cu buza umflata si cu o alocatie de pensie, nunmita superannuation, de 22 000 de dolari pe an (pentru un cuplu).

Anul acesta, un guvern labour (de 9 ani sunt doar Labour la putere dar probabil ca urmatoarele alegeri vor schimba directia vantului), a reinventat pensiile, in sos desigur - kiwi. Programula fost numit Kiwisaver si sunt curioasa ce vor face urmatoarele guverne national cu el.

Guvernul actual percepe taxe pe venit printre cele mai ridicate din lume (pe locul 12, in plan mondial) si ofera o infrastrctura demna de un Guvern care ar percepe cele mai joase taxe din lume. Iar in banci se aduna excedente bugetare de miliarde de dolari pe an.

In schimb ajutoarele sociale, nesubstabtiale din pacate, iau zeci de forme si sunt accesibile doar celor mai sarace categorii are populatiei (ceea ce nu este rau in sine, dar - de exemplu - alocatia pentru copii nu este o idee rea, chiar si atunci cans ambii parinti muncesc).

Acum 4 ani, accesul la proprietate era subinteles. In doi ani de cand am ajuns aici, cel putin la Auckland, dar tendinta este similara in Noua Zeelanda, accesul al proprietate (adica posibilitatea de a cumpara o prima locuinta) s-a transformat din dificil in "imposibil". Diversi specialisti financiari considera ca un venit familial de 100 000 de dolari pe an, adaugat unui depozit (economii)_ de 10% din pretul unei case, nu este suficient pentru a plati rata unei locuinte. Ceea ce nu mai mira pe nimeni: oamenii realizeaza in sfarsit ca preturile la Auckland sunt mai ridicate decat in multe regiuni din Elvetia. ce este mai surprinzator, este definitia unei "case" aici. O casa "normala" din cartierul Grigorescu de la Cluj, s-ar vinde aici cu aproximativ 700 000 dolari (350 000 euro), in timp ce o "vila" din aceeasi zona ar fi 1.5 milioane (750 000 euro). Si preturile continua sa creasca (23% crestere anul trecut).

Auckland-ul contine 1/3 din populatia Noii Zeelande si este un oras cosmopolit - dar nu dinamic in sens europeana sau american - comparat cu alte centre economice pare mai degraba un sat mai mare... dar am descoperit ca in tara mai sunt zone nu numai subpopulate dar si complet rupte de restul lumii, genul Muntilor (?) Urewera, o zona de non-drept populata pare-se in special de Maori, uund ePolitia a arestat acum 3 saptamani un grup de activisti pusi pe fapte mari (deocamdata sunt inchisi sub acuzatii de terorism, dar vom vedea ce va iesi si din asta).

Se spune ca Noua Zeelanda este un loc extraordinar pentru a-ti creste copiii, insa detine locul 4 intre tarile dezvoltate, pentru molestarea copiilor de catre cei din jur (de obicei familie sau prieteni). Saptamana trecuta Universitatea din Auckland a publicat un studiu din care rezulta ca o fata din 4, a fost agresata sexual intr-un fel sau altul inainte de 15 ani.

In fiecare zi, pe motorway (nu se poate vorbi de autostrada), pentru ceva care are de obicei doua benzi), timp de cateva ore - dimineata si seara - masinile se deplaseaza cu incetinitorul, bara de protectie lipita de bara de protectie a masinii urmatoare. Zi de zi oamenii pot sa petreaca ore in traffic, in schimb - in loc sa iasa in strada si sa ceara consiliului sa investeasca in trasnport public decent - prefera sa voteze un primar de dreapta, care promite mai multe autostrade ... (ca si cum, pe istmul unde este situat orasul, ar mai fi ramas ceva loc... ca si cum poluarea nu ar fi suficienta (noroc cu istmul si cu marea din jur, cum vantul bate aproape mereu, nu o simtim !)

Cred ca ma opresc aici cu lista surprizelr idin ultimii doi ani. Sigur imi voi mai aminti si de altele. Sper ca pozitive, data viitoare.