Oboseala, dar o multime de proiecte domestice

Saptamana aceasta fetele s-au intors la scoala dupa doua saptamani de vacanta. Amandoua erau foarte odihnite, ceea ce nu e de mirare, dupa o saptamana de leneveala obligatorie, in casa (in urma gripei) si o a doua saptamana in care singurele iesiri au fost in gradina si - o data - la teatru. A fost si o saptamana de munca cu aproape norma intreaga pentru mine, sau mai bine spus cu norma dubla, intre pregatitul trupei dimineata, condusul fetelor la scoala, ziua de alergat la birou, adusul fetelor acasa (slava cerului, Marie Dominique, o aproape vecina si colega de asociatie scolara, a carei fiica a inceput scoala in trimestrul acesta, ne-a adus acasa, primele patru zile),...apoi gatit, aranjat casa un minim si petrecut ceva timp cu fetele, pe urma lectii (cand nu eram prea obosita, spre marea mea rusine), cina, culcare si a doua zi de la capat. Ca regula generala, ajungeam epuizata casa, dar fetele erau flamande, deci treceam direct la gatit... si trebuia sa ma misc repede, pentru ca pisicilor le era grzav de foame.

Singurul lucru care imi displace la scoala lor este ca nu pot sa aiba o masa calda la pranz (masa ar trebui comandata si banii depuis in fiecare dimineata intr-un pliculet, dar din incercarile facute cu fetele mancarea nu le-a placut), deci trebuie sa fim inventivi si sa le preparam dimineata sandwich-uri care sa le placa, iaurturi care nu vor sfarsi uitate in ghiozdan, fructe pe gultul lor (asta e cel mai usor); fara sa mai vorbim ca atunci cand ajungem acasa fetele sunt moarte de foame.). P. a reinceput sa predea si el, dar dn fericire numai trei saptamani, trei cursuri pe saptamana, apoi Rod va continua.

Si in ritmul acesta, ceva mai sustinut ca de obicei, am reusit sa adaug si o noua tentativa de a ma lansa in Weight Watchers. Sper ca de data acesta sa rezist minimum doi ani, deoarece de atata voi avea probabil nevoie ca sa ma debarasez de cele 34 de kilograme adunate in ultimii 7 ani.

Tot in sfera proiectelor: 25 de metri de draperie (din care 20 cu un strat izolant, termic, pentru camera fetelor si dormitor) asteapta sa fie taiati, cusuti si instalati. Erau in programul de astazi, insa pana la urma a fost zi de odihna totala. Sper sa fie sus pe galerii maine. Kiwi astia ai mei nu au inventat ferestrele duble, nici obloanele, au mari dificultati cu inventatul incalzirii centrale, in schimb au inventat draperiile cu izolatie. O multime de metraje de tesaturi asteapta idei si patroane, pentru a coase pantaloni si fuste pentru mine si pentru fete. Sper sa rentabilizez in sfarsit investitia in masina de cusut, cumparata acum doi ani, la Berlin. Insa nu stiu cand se va intampla acesta minune, saptamana viitoare lucrez din nou cinci zile. Iar in doua saptamani colega mea, Kristin, o americanca, demisioneaza pentru a-si urma sotul kiwi, care - spre marea lor bucurie - a primit un post de profesor asistent, in Statele Unite.

In lista lucrurilor de facut, ar fi si plantatul unor pomisori in gradina - as vrea cativa trandafiri japonezi (hibiscus) care aici infloresc tot anul, pana si acum, in mijlocul iernii, si poate doi-trei pomi fructiferi. (Deocamdata, grapefruit-ul din gradina e plin de fructe coapte si fetele le manaca cu placere, dar bineinteles cu o multime de zahar).

Pe urma, pe lista proiectelor, mai este de lucru si pentru asociatia scolara care gereaza sectia bilingva franceza-engleza de la scoala fetelor, niste site-uri internet care tot sper sa le fac si nicicum nu gasesc timp, menajul casei care niciodata nu e dus pana la capat. Ce mai, iar sunt a busy working mum (o mamica ocupata).