Un an mai târziu, aventuri cu WOF-uri

Astazi e un an de când ne-am mutat in casa de pe L. road. Acum un an, N. si T- ne-au ajutat sa impachetam toate valizele, saciis i cutiile in masinile lor si sa le aducem aici. Am petrecut noaptea dormind pe jos si inghetând de frig 8une din noptile acelea reci de vara, cum am avut parte cu asupra de masura anul acesta) in casa goala. Containerul a sosit in 5 ianuarie dimineata si atunci a inceput cu adevarat inslalarea noastra in tara kiwi.

Iar astazi, pe post de sarbatoare, P. si N. au dus masina la controlat si reparat reparat.
Ceea ce trebuia o verificare de rutina si un schimbat de baterie, a sfârsit intr-o aventura de 5 ore, pe o zi torida dupa standardele locale dar si extrem de luminoasa.

Lucrurile s-au petrecut asa:
La 8:30 am sunat la Automotive association, cu care aveam un contract de depanare, sa vna sa ne porneasca masina-
La 8:35 omul depanatorul era aici.
La 8:45 depanatorul a plecat si masina a ramas cu motorul pornit, in speranta c abateria se va incarca.
La 10 P. si N. impreuna cu fetele, au luat magaoaia la garaj, unde trebuia sa i se faca un cntrol pentru warant of fitness. (WOF) Controlul acesta se face o data la 6 luni pentru masinile mai vechi de 5 ani si o data pe an la celelalte.
La 11 au ajuns la atelier, deoarece au reusit sa se rataceasca.
La atelierul unde se facea WOF au avut de asteptat cam 2 ore. Din fericire atelierul avea un loc de joaca pentru copii.
Dupa 10 minute de verificari si 50 de dolari, au iesit de acolo cu o lista de lucruri care trebuie reparate:
- schimbat un stergator de parbriz
- schimbat bateria
- vazut de c apa si iuleiul fierb in masina
(oare e de mirare cand a stat cu motorul pornit de la 8 la 13 ???)

De la garajul WOF au trebuit sa mearga la un alt atelier, unde se faceau reparatii. Atelierul no. 1 nu putea sa ii ea, avea agenda complea pe toata ziua.
La atelierul no. 2 li s-a spus, din cauza ca masina fsese oprita, ca ii dau ei un jump start (o pornesc fara baterie) daca o lasa o ora sa se raceasca bateria.

Deci la aproape ora 3, cei patru aventurieri, care au sfarsit prin a manca la un fast food, au lasat masina la garajul numarul 4 (de nu o fi fost no. 5) pe care garajul no, 2 il recomandase si unde eu sunasem facând pe disperata, ca sa le spun ca e urgent sa ne aranjeze masina.

La ora 3 si ceva erau cu totii inapoi acasa, masina lasata la ultimul atelier, ... carene (speram) va suna cica maine sa ne spuna cat este de grava treaba cu uleiul si apa care fierb si cat ne va costa aventura.

Singura parte buna in toata povestea aceasta este ca au facut semn unui taxi de la firma Co-op (probabil cea mai scumpa dintre taximetrele de ne-lux), pe strada, iar dupa 5 minute soferul, (are ii vazuse dar avea un pasager) s-a intors si i-a adus acasa, din Avondale sau Onehunga in orice caz destul de departe) gratuit. Cadou de Craciun !

PS. povestea are un happy end. Astazi P. a luta vigneta de control tehnic in 2 minute dar cand a vrut din nou s aurce in masina un cauciuc fasaia. Si bateria era complet descarcata. Un cauciuc si o baterie noi erau necesare. Alti 150de dolari mai tarziu, aveam in sfarsi o masina utilizabila.