In limba germana, atunci cand scrii o fraza, inoti prin ea pana cand, la sfarsit, iesi afara ostenit si cu verbul in gura. Nu am idee dupa ce autor parafrazez ?(Mark Twain sa fie ?) dar imaginea se aplica vietii noastre.
In viata noastra, cand mergi intr-o alta tara, deschizi o paranteza, inoti prin ea contra curent, impreuna cu curentul, ori in toate sensurile imaginabile, si pana la urma iesi afara cand ai prins paranteza inchisa.
In 23 mai vor fi sase ani, sase luni si doua zile de cand a inceput aventura noastra kiwi; va fi momentul cand se va inchide aceasta paranteza in tara lungului nor alb.
Sunt trista ca plecam, insa nu o regret. Intoarcerea in Europa va fi dura, mai ales ca ne asteapta a cincea tara de expatriere, a carei limba nu o cunoastem, si a carei situatie economica este undeva intre ciocan si nicovala, dar speram ca totul va fi in regula.
Am invatat atat de multe aici, am trecut prin atatea dificultati, am cunoscut oameni din tari si din culturi atat de diverse, incat - cu toate greutatile - sper ca suntem, (noi, fetele care dezertam in ultima clipa, deoarece P. a dezertat acum doi ani) - ceva mai bune, mai intelepte si mai "mari".
Urati-ne succes in Europa, avec nevoie de el.
We loved Aotearoa and we'll miss it a lot!
Tēnā kōrua i ā kōrua manaakitanga mai!
Ka pai, Auckland!
Carnet Kiwi
... sau cum am ajuns in tara lungului nor alb, Noua Zeelanda sau Aotearoa. Un jurnal bilingv (era un pic normal) pentru a impartasi experientele si aventurile noastre....
14 mai 2012
08 septembrie 2011
Allez Les Bleus!
Dimanche, fille cadette et moi sommes allees accueillir le XV de France lors de la ceremonie de bienvenue oficielle. Matinee de printemps venteuse : en sortant de la maison on a eu de la pluie et meme quelques mini-grelons. Mon blouson de ski n'en etait pas de trop.
Deux bus et une coline plus tard, il faisait grand soleil. Bref, une journee a quatre saisons dans une seule matinee (typique pour Auckland). On etait a l'entree de Orakei marae, maison tribale de Ngati Whatua, emplacee sur une coline surplombant la mer, avec une vue a couper le soufle sur le golfe, le volcan de Rangitoto et les ports.
Pendant l'heure d'attente, les enfants se sont fait peindre le visage, ont admire un grand jouer de rugby gonflable (4m au moins) portant le maillot des Bleus (ne me demandez pas quel joueur il etait cense representer), ont repete leurs chansons et se sont echauffes a crier "Allez les Bleus !".
On a entendu apres Le pouvoir des Fleurs, Toi et Moi et quelques autres chansons de leur repertoire (celui des enfants pas des Bleus ..oops), alors que le car de l'equipe arrivait.
L'ambiance etait relativement calme, diluee peut-etre un peu par le grand espace devant la marae : mais les supporters m'ont semble un peu placides au debut, lorsque l'equipe est (enfin !) descendue du car.
Il y avait foule sur le trajet delimite par des rubans, mais on pouvait voir les joueurs passer a moins d'un metre. Pour commencer, les jouers n'ont pas ete trop interactifs non plus. La fatigue de l'entrainement matinal, combinee au jet lag, tres certainement.
Mais pendant la ceremonie d'accueil les gens se sont rechauffes.
Les enfants ont ete super. Les ceremonie maories etant tres longues (discours, chants, reponses aux discours, encore des chants), je les ai trouve tres sages. Ils ont meme repris, "en vol" la variation de Debout les gars que les fans ont chante
L'ambassadeur de la France avait joue avec le refrain, pour dire qu'ils vont "faire un 14 juillet le 23 octobre", un voeux pour voir les Bleus jouer en finale. (J'aimerais trouver quelque part les vers modifies.)
En fait tout le monde - chefs Maori et officiels de la ville - leurs a souhaite de jouer la finale. Et il faut dire que ce serait beau.
Le match de pool All Blacks vs Les Bleus, est tres attendu. Il a ete le premier ou les places ont ete vendues. Et - parmi les matchs de pool - je pense que seuls ceux des Bleus sont complets, meme a l'heure actuelle.
Ici les gens pasionnes de rugby (dont je ne fais par partie) ont une bonne dose de respect pour le XV de France (qui semblent etre l'ennemi bien-aime), et savent plein de choses sur cette equipe. Jo Maso est une legende et Chabal, surnome "Cave Man", une celebrite.
Cet article rend bien l'atmosphere (mais se trompe de terminologie maori ; il y a pas eu de haka, mais un powhiri- ceremonie de bienvenue, a rituel prescrit)
Les Bleux ont dejeune dans la salle commune adjointe a la marae (la maison spirituelle de la tribue, aux portiques en bois, sculptes avec des figures traditionnelles, des personnages aux yeux en ivoire bleu), avec une vue que tout restaurant 5 etoiles leur envieraient. Le publique a ete aussi invite a partager un petit gouter, au rez-de-chausee. Vers 1h le soleil etait de retour pour la 10eme fois et les enfants ont attendu la fin du dejeuner (et l'occasion de demander quelques autographes de plus) en faisant des passes de rugby sur la pelouse.
Il faudra que je demande aux autres parents presents de m'envoyer quelques photos. Les batteries de la camera - qu'on croyait chargees - etaient mortes.
Demain la coupe commence par le match All Black -Tonga.
Samedi Les Bleu vont ecraser le Japon et les Chenes roumains vont jouer contre l'Ecosse.
Bonne chance, les gars !
PS. reportage de TF1 ici
Deux bus et une coline plus tard, il faisait grand soleil. Bref, une journee a quatre saisons dans une seule matinee (typique pour Auckland). On etait a l'entree de Orakei marae, maison tribale de Ngati Whatua, emplacee sur une coline surplombant la mer, avec une vue a couper le soufle sur le golfe, le volcan de Rangitoto et les ports.
Pendant l'heure d'attente, les enfants se sont fait peindre le visage, ont admire un grand jouer de rugby gonflable (4m au moins) portant le maillot des Bleus (ne me demandez pas quel joueur il etait cense representer), ont repete leurs chansons et se sont echauffes a crier "Allez les Bleus !".
On a entendu apres Le pouvoir des Fleurs, Toi et Moi et quelques autres chansons de leur repertoire (celui des enfants pas des Bleus ..oops), alors que le car de l'equipe arrivait.
L'ambiance etait relativement calme, diluee peut-etre un peu par le grand espace devant la marae : mais les supporters m'ont semble un peu placides au debut, lorsque l'equipe est (enfin !) descendue du car.
Il y avait foule sur le trajet delimite par des rubans, mais on pouvait voir les joueurs passer a moins d'un metre. Pour commencer, les jouers n'ont pas ete trop interactifs non plus. La fatigue de l'entrainement matinal, combinee au jet lag, tres certainement.
Mais pendant la ceremonie d'accueil les gens se sont rechauffes.
Les enfants ont ete super. Les ceremonie maories etant tres longues (discours, chants, reponses aux discours, encore des chants), je les ai trouve tres sages. Ils ont meme repris, "en vol" la variation de Debout les gars que les fans ont chante
L'ambassadeur de la France avait joue avec le refrain, pour dire qu'ils vont "faire un 14 juillet le 23 octobre", un voeux pour voir les Bleus jouer en finale. (J'aimerais trouver quelque part les vers modifies.)
En fait tout le monde - chefs Maori et officiels de la ville - leurs a souhaite de jouer la finale. Et il faut dire que ce serait beau.
Le match de pool All Blacks vs Les Bleus, est tres attendu. Il a ete le premier ou les places ont ete vendues. Et - parmi les matchs de pool - je pense que seuls ceux des Bleus sont complets, meme a l'heure actuelle.
Ici les gens pasionnes de rugby (dont je ne fais par partie) ont une bonne dose de respect pour le XV de France (qui semblent etre l'ennemi bien-aime), et savent plein de choses sur cette equipe. Jo Maso est une legende et Chabal, surnome "Cave Man", une celebrite.
Cet article rend bien l'atmosphere (mais se trompe de terminologie maori ; il y a pas eu de haka, mais un powhiri- ceremonie de bienvenue, a rituel prescrit)
Les Bleux ont dejeune dans la salle commune adjointe a la marae (la maison spirituelle de la tribue, aux portiques en bois, sculptes avec des figures traditionnelles, des personnages aux yeux en ivoire bleu), avec une vue que tout restaurant 5 etoiles leur envieraient. Le publique a ete aussi invite a partager un petit gouter, au rez-de-chausee. Vers 1h le soleil etait de retour pour la 10eme fois et les enfants ont attendu la fin du dejeuner (et l'occasion de demander quelques autographes de plus) en faisant des passes de rugby sur la pelouse.
Il faudra que je demande aux autres parents presents de m'envoyer quelques photos. Les batteries de la camera - qu'on croyait chargees - etaient mortes.
Demain la coupe commence par le match All Black -Tonga.
Samedi Les Bleu vont ecraser le Japon et les Chenes roumains vont jouer contre l'Ecosse.
Bonne chance, les gars !
PS. reportage de TF1 ici
05 iulie 2011
Shaky Isles
Noua Zeelanda e, intr-o mai mica masura decat Japonia, tara cutremurelor.
Intr-un an se produc aproximativ 14 000 de cutremure si cutremurase.
Majoritatea nu sunt resimtite, si de obicei nu sunt pagube.
Insa cele din septembrie 2010, februarie si iunie 2011, aparute intr-o zona despre care mai toata lumea uitase ca ar putea sa fie seismica si pe niste falii bine ascunse sub kilometri de sedimente, au fost exceptionale: Christchurch, capitala economica a Insulei de Sud, nu va mai fi niciodata acelasi oras cochet si elegant. Si din pacate socurile continua.
Pe undeva am fost norocosi, numarul victimelor nu a fost proportional cu intensitatea cutremurelor. 189 de morti insa este enorm, si cutremurul din 22 februarie a indoliat tarisoara aceasta, unde ultimul cutremur care a distrus un oras a avut loc prin anii 30.
Iar costul reconstructiei va fi de peste 20 de miliarde de euro. La la Christchurch, cartiere intregi vor trebui stramutate.
Interesant insa este ca in rastimp de o saptamana am avut doua cutremure in jumatatea de nord a Insulei noastre (North Island), cea mai putin seismic. Un cutremuras de intensitate de numai 2.9, sub centrul Aucklandului, unde nu s-au inregistrat cutremure de cand au fost inventate seismografele, ne-a speriat putin sambata seara. Nu prin intensitatea lui, ci prin posibilitatea de a prevesti o eruptie vulcanica in preparare. Aucklandul este construit deasupra unui camp vulcanic cu vreo 50 de conuri cunoscute. Din fericire, geologii spun ca nu avem de ce sa ne ingrijoram si ca mica hurducatura a fost un fenomen izolat (dar si daca nu ar fi fost asa, probabil ca linia oficiala ar fi aceeasi).
Insa acum vreo jumatate de ora, un cutremur de intensitate 6.5 pe scara Richter a scuturat centrul Insulei de Nord. De data aceasta epicentrul a fost la mare adancime, intr-o zona seismica cu un vulcan activ (Mt. Ruapehu), la 38.67°S, 175.75°E. "Exocentrul" (sau cum s-o fi numind proiectia epicentrului la suprafata) este pe malul unui enorm lac vulcanic, Lacul Taupo.
Trebuie sa recunosc ca treaba asta nu imi place deloc, deloc, deloc.
Intr-un an se produc aproximativ 14 000 de cutremure si cutremurase.
Majoritatea nu sunt resimtite, si de obicei nu sunt pagube.
Insa cele din septembrie 2010, februarie si iunie 2011, aparute intr-o zona despre care mai toata lumea uitase ca ar putea sa fie seismica si pe niste falii bine ascunse sub kilometri de sedimente, au fost exceptionale: Christchurch, capitala economica a Insulei de Sud, nu va mai fi niciodata acelasi oras cochet si elegant. Si din pacate socurile continua.
Pe undeva am fost norocosi, numarul victimelor nu a fost proportional cu intensitatea cutremurelor. 189 de morti insa este enorm, si cutremurul din 22 februarie a indoliat tarisoara aceasta, unde ultimul cutremur care a distrus un oras a avut loc prin anii 30.
Iar costul reconstructiei va fi de peste 20 de miliarde de euro. La la Christchurch, cartiere intregi vor trebui stramutate.
Interesant insa este ca in rastimp de o saptamana am avut doua cutremure in jumatatea de nord a Insulei noastre (North Island), cea mai putin seismic. Un cutremuras de intensitate de numai 2.9, sub centrul Aucklandului, unde nu s-au inregistrat cutremure de cand au fost inventate seismografele, ne-a speriat putin sambata seara. Nu prin intensitatea lui, ci prin posibilitatea de a prevesti o eruptie vulcanica in preparare. Aucklandul este construit deasupra unui camp vulcanic cu vreo 50 de conuri cunoscute. Din fericire, geologii spun ca nu avem de ce sa ne ingrijoram si ca mica hurducatura a fost un fenomen izolat (dar si daca nu ar fi fost asa, probabil ca linia oficiala ar fi aceeasi).
Insa acum vreo jumatate de ora, un cutremur de intensitate 6.5 pe scara Richter a scuturat centrul Insulei de Nord. De data aceasta epicentrul a fost la mare adancime, intr-o zona seismica cu un vulcan activ (Mt. Ruapehu), la 38.67°S, 175.75°E. "Exocentrul" (sau cum s-o fi numind proiectia epicentrului la suprafata) este pe malul unui enorm lac vulcanic, Lacul Taupo.
Trebuie sa recunosc ca treaba asta nu imi place deloc, deloc, deloc.
13 ianuarie 2011
Mangrove
Padurile de mangrove sunt frecvente in jurul Aucklandului.
In estuariile de natura vulcanica, cu placi vulcanice acoperite de sedimente, puiutii de mangrova plutesc in ape de mica adancime (de la 3m in timp de flux, la mai putin de 3mm in timp de reflux). Cei mai norocosi prind radacini.
Daca vantul si mareele nu ii dezradacineaza, se transforma in tufisuri, fixeaza si mai mult sol, si poate chiar devin copaci.
Asa si noi. Dupa 5 ani in Auckland (2ani si jumatate in Westmere, in casuta noastra de lemn la 100 de metri de un estuar cu mangrove, si tot atatia in Grey Lynn), inca incercam sa ne fixam radacinile undeva.
Am crescut. Greu, stramb, cum am putut, dar am crescut.
Totusi, pentru un motiv sau altul, in ciuda capacitatii de adaptare de care dam dovada, parem mult mai putin descurcareti decat majoritatea emigrantilor romani.
Nu ne lipseste educatia. Nu ne lipseste instructia, Nici bunavointa. Stim cum s amuncim din greu. Si muncim din greu.
Dar lucrurile par mai grele pentru noi decat pentru altii.
Probabil ne lipseste ambitia.
Deci ramanem mangrove, pe cand altii s-au transformat in stejari.
Si inca tot nu stim unde ne va trimite urmatorul vant, sau urmatoarea maree a destinului.
In estuariile de natura vulcanica, cu placi vulcanice acoperite de sedimente, puiutii de mangrova plutesc in ape de mica adancime (de la 3m in timp de flux, la mai putin de 3mm in timp de reflux). Cei mai norocosi prind radacini.
Daca vantul si mareele nu ii dezradacineaza, se transforma in tufisuri, fixeaza si mai mult sol, si poate chiar devin copaci.
Asa si noi. Dupa 5 ani in Auckland (2ani si jumatate in Westmere, in casuta noastra de lemn la 100 de metri de un estuar cu mangrove, si tot atatia in Grey Lynn), inca incercam sa ne fixam radacinile undeva.
Am crescut. Greu, stramb, cum am putut, dar am crescut.
Totusi, pentru un motiv sau altul, in ciuda capacitatii de adaptare de care dam dovada, parem mult mai putin descurcareti decat majoritatea emigrantilor romani.
Nu ne lipseste educatia. Nu ne lipseste instructia, Nici bunavointa. Stim cum s amuncim din greu. Si muncim din greu.
Dar lucrurile par mai grele pentru noi decat pentru altii.
Probabil ne lipseste ambitia.
Deci ramanem mangrove, pe cand altii s-au transformat in stejari.
Si inca tot nu stim unde ne va trimite urmatorul vant, sau urmatoarea maree a destinului.
04 februarie 2008
Radacini
Experienta din ultimii 12 ani m-a invatat ca prin al treilea an de viata in acelasi loc (aceeasi tara) incepi sa cresti, incet-incet, radacini. Este un proces subtil si de foarte lunga durata dar simptomele sunt clasice: incepi sa accepti micile neplaceri, dupa ce ai trecut prin perioada entuziasmului inceputului si prin cea - mai dura - a deprimei ce urmeaza in mod iremediabil oricarei instalari intr-o tara noua.
Nu numai ca accepti ca viata, locul tau si jobul tau nu sunt perfecte, dar incepi sa cauti solutii pentru a ameliora unele lucruri.
Incepi sa nu mai fii atat de disponibil pentru o noua schimbare, pentru o noua mutare, in alta tara, ori alt oras.
Reusesti in sfarsit sa iesi din propria rutina, cea a supravietuirii celei de toate zilele, (intre serviciu, casa si familie, sau metro-boulot-dodo cum spun francezii) pentru a vedea din nou mai departe decat lungul propriului apendice nazal.
Redescoperi placerea de a descoperi, cea care initial te-a adus intr-o noua tara.
De a invata despre tara unde platesti impozite si unde copiii tai merg la scoala.
Si te emotionezi cand se apropie sarbatoarea nationala.
Nu mai esti in intregime un expatriat, dar nici nu esti, inca, un imigrant. Si - mai ales - nu esti un local.
Esti intr-o stare intermediara, cand inca nu stii daca larva se va transforma in fluturas ratacitor sau - in cazul de fata - in kiwi fara aripioare.
Anul care urmeaza va fi decisiv.
Nu numai ca accepti ca viata, locul tau si jobul tau nu sunt perfecte, dar incepi sa cauti solutii pentru a ameliora unele lucruri.
Incepi sa nu mai fii atat de disponibil pentru o noua schimbare, pentru o noua mutare, in alta tara, ori alt oras.
Reusesti in sfarsit sa iesi din propria rutina, cea a supravietuirii celei de toate zilele, (intre serviciu, casa si familie, sau metro-boulot-dodo cum spun francezii) pentru a vedea din nou mai departe decat lungul propriului apendice nazal.
Redescoperi placerea de a descoperi, cea care initial te-a adus intr-o noua tara.
De a invata despre tara unde platesti impozite si unde copiii tai merg la scoala.
Si te emotionezi cand se apropie sarbatoarea nationala.
Nu mai esti in intregime un expatriat, dar nici nu esti, inca, un imigrant. Si - mai ales - nu esti un local.
Esti intr-o stare intermediara, cand inca nu stii daca larva se va transforma in fluturas ratacitor sau - in cazul de fata - in kiwi fara aripioare.
Anul care urmeaza va fi decisiv.
28 octombrie 2007
Tot soiul de surprize
Noua Zeelanda continua sa ma surprinda. Intr-o multime de planuri.
Tara are o dinamica extrem de speciala, in care schimbarile pot sa intervina intr-un interval de 3-4 ani, sau pot sa nu intervina nici dupa 50. Sau in care, roata trebuie reinventata, in sos kiwi, pentru fiecare pas inainte (ori, uneori) inapoi.
LLuati pensiile: acum ceva ani, Noua Zeelanda avea un sistem de pensii corect: un guvern national a venit la putere (aici guvernele sunt sau Labour sau National... un soi de Tory si Labour din patria "muma") si de pe o zi pe alta a anulat sistemul de pensii. Kiwi au ramas cu buza umflata si cu o alocatie de pensie, nunmita superannuation, de 22 000 de dolari pe an (pentru un cuplu).
Anul acesta, un guvern labour (de 9 ani sunt doar Labour la putere dar probabil ca urmatoarele alegeri vor schimba directia vantului), a reinventat pensiile, in sos desigur - kiwi. Programula fost numit Kiwisaver si sunt curioasa ce vor face urmatoarele guverne national cu el.
Guvernul actual percepe taxe pe venit printre cele mai ridicate din lume (pe locul 12, in plan mondial) si ofera o infrastrctura demna de un Guvern care ar percepe cele mai joase taxe din lume. Iar in banci se aduna excedente bugetare de miliarde de dolari pe an.
In schimb ajutoarele sociale, nesubstabtiale din pacate, iau zeci de forme si sunt accesibile doar celor mai sarace categorii are populatiei (ceea ce nu este rau in sine, dar - de exemplu - alocatia pentru copii nu este o idee rea, chiar si atunci cans ambii parinti muncesc).
Acum 4 ani, accesul la proprietate era subinteles. In doi ani de cand am ajuns aici, cel putin la Auckland, dar tendinta este similara in Noua Zeelanda, accesul al proprietate (adica posibilitatea de a cumpara o prima locuinta) s-a transformat din dificil in "imposibil". Diversi specialisti financiari considera ca un venit familial de 100 000 de dolari pe an, adaugat unui depozit (economii)_ de 10% din pretul unei case, nu este suficient pentru a plati rata unei locuinte. Ceea ce nu mai mira pe nimeni: oamenii realizeaza in sfarsit ca preturile la Auckland sunt mai ridicate decat in multe regiuni din Elvetia. ce este mai surprinzator, este definitia unei "case" aici. O casa "normala" din cartierul Grigorescu de la Cluj, s-ar vinde aici cu aproximativ 700 000 dolari (350 000 euro), in timp ce o "vila" din aceeasi zona ar fi 1.5 milioane (750 000 euro). Si preturile continua sa creasca (23% crestere anul trecut).
Auckland-ul contine 1/3 din populatia Noii Zeelande si este un oras cosmopolit - dar nu dinamic in sens europeana sau american - comparat cu alte centre economice pare mai degraba un sat mai mare... dar am descoperit ca in tara mai sunt zone nu numai subpopulate dar si complet rupte de restul lumii, genul Muntilor (?) Urewera, o zona de non-drept populata pare-se in special de Maori, uund ePolitia a arestat acum 3 saptamani un grup de activisti pusi pe fapte mari (deocamdata sunt inchisi sub acuzatii de terorism, dar vom vedea ce va iesi si din asta).
Se spune ca Noua Zeelanda este un loc extraordinar pentru a-ti creste copiii, insa detine locul 4 intre tarile dezvoltate, pentru molestarea copiilor de catre cei din jur (de obicei familie sau prieteni). Saptamana trecuta Universitatea din Auckland a publicat un studiu din care rezulta ca o fata din 4, a fost agresata sexual intr-un fel sau altul inainte de 15 ani.
In fiecare zi, pe motorway (nu se poate vorbi de autostrada), pentru ceva care are de obicei doua benzi), timp de cateva ore - dimineata si seara - masinile se deplaseaza cu incetinitorul, bara de protectie lipita de bara de protectie a masinii urmatoare. Zi de zi oamenii pot sa petreaca ore in traffic, in schimb - in loc sa iasa in strada si sa ceara consiliului sa investeasca in trasnport public decent - prefera sa voteze un primar de dreapta, care promite mai multe autostrade ... (ca si cum, pe istmul unde este situat orasul, ar mai fi ramas ceva loc... ca si cum poluarea nu ar fi suficienta (noroc cu istmul si cu marea din jur, cum vantul bate aproape mereu, nu o simtim !)
Cred ca ma opresc aici cu lista surprizelr idin ultimii doi ani. Sigur imi voi mai aminti si de altele. Sper ca pozitive, data viitoare.
Tara are o dinamica extrem de speciala, in care schimbarile pot sa intervina intr-un interval de 3-4 ani, sau pot sa nu intervina nici dupa 50. Sau in care, roata trebuie reinventata, in sos kiwi, pentru fiecare pas inainte (ori, uneori) inapoi.
LLuati pensiile: acum ceva ani, Noua Zeelanda avea un sistem de pensii corect: un guvern national a venit la putere (aici guvernele sunt sau Labour sau National... un soi de Tory si Labour din patria "muma") si de pe o zi pe alta a anulat sistemul de pensii. Kiwi au ramas cu buza umflata si cu o alocatie de pensie, nunmita superannuation, de 22 000 de dolari pe an (pentru un cuplu).
Anul acesta, un guvern labour (de 9 ani sunt doar Labour la putere dar probabil ca urmatoarele alegeri vor schimba directia vantului), a reinventat pensiile, in sos desigur - kiwi. Programula fost numit Kiwisaver si sunt curioasa ce vor face urmatoarele guverne national cu el.
Guvernul actual percepe taxe pe venit printre cele mai ridicate din lume (pe locul 12, in plan mondial) si ofera o infrastrctura demna de un Guvern care ar percepe cele mai joase taxe din lume. Iar in banci se aduna excedente bugetare de miliarde de dolari pe an.
In schimb ajutoarele sociale, nesubstabtiale din pacate, iau zeci de forme si sunt accesibile doar celor mai sarace categorii are populatiei (ceea ce nu este rau in sine, dar - de exemplu - alocatia pentru copii nu este o idee rea, chiar si atunci cans ambii parinti muncesc).
Acum 4 ani, accesul la proprietate era subinteles. In doi ani de cand am ajuns aici, cel putin la Auckland, dar tendinta este similara in Noua Zeelanda, accesul al proprietate (adica posibilitatea de a cumpara o prima locuinta) s-a transformat din dificil in "imposibil". Diversi specialisti financiari considera ca un venit familial de 100 000 de dolari pe an, adaugat unui depozit (economii)_ de 10% din pretul unei case, nu este suficient pentru a plati rata unei locuinte. Ceea ce nu mai mira pe nimeni: oamenii realizeaza in sfarsit ca preturile la Auckland sunt mai ridicate decat in multe regiuni din Elvetia. ce este mai surprinzator, este definitia unei "case" aici. O casa "normala" din cartierul Grigorescu de la Cluj, s-ar vinde aici cu aproximativ 700 000 dolari (350 000 euro), in timp ce o "vila" din aceeasi zona ar fi 1.5 milioane (750 000 euro). Si preturile continua sa creasca (23% crestere anul trecut).
Auckland-ul contine 1/3 din populatia Noii Zeelande si este un oras cosmopolit - dar nu dinamic in sens europeana sau american - comparat cu alte centre economice pare mai degraba un sat mai mare... dar am descoperit ca in tara mai sunt zone nu numai subpopulate dar si complet rupte de restul lumii, genul Muntilor (?) Urewera, o zona de non-drept populata pare-se in special de Maori, uund ePolitia a arestat acum 3 saptamani un grup de activisti pusi pe fapte mari (deocamdata sunt inchisi sub acuzatii de terorism, dar vom vedea ce va iesi si din asta).
Se spune ca Noua Zeelanda este un loc extraordinar pentru a-ti creste copiii, insa detine locul 4 intre tarile dezvoltate, pentru molestarea copiilor de catre cei din jur (de obicei familie sau prieteni). Saptamana trecuta Universitatea din Auckland a publicat un studiu din care rezulta ca o fata din 4, a fost agresata sexual intr-un fel sau altul inainte de 15 ani.
In fiecare zi, pe motorway (nu se poate vorbi de autostrada), pentru ceva care are de obicei doua benzi), timp de cateva ore - dimineata si seara - masinile se deplaseaza cu incetinitorul, bara de protectie lipita de bara de protectie a masinii urmatoare. Zi de zi oamenii pot sa petreaca ore in traffic, in schimb - in loc sa iasa in strada si sa ceara consiliului sa investeasca in trasnport public decent - prefera sa voteze un primar de dreapta, care promite mai multe autostrade ... (ca si cum, pe istmul unde este situat orasul, ar mai fi ramas ceva loc... ca si cum poluarea nu ar fi suficienta (noroc cu istmul si cu marea din jur, cum vantul bate aproape mereu, nu o simtim !)
Cred ca ma opresc aici cu lista surprizelr idin ultimii doi ani. Sigur imi voi mai aminti si de altele. Sper ca pozitive, data viitoare.
08 iulie 2007
Meteo
Cum climatul ne da de furca peste tot in lume (Valentin se plangea de 13 grade in Elvetia in luna iulie) m-am gândit sa va consolez: in Insula de Nord a noastra au fost doua saptamani cu ploi continue, in cel mai pur stil kiwi: ploaie cu galeata urmata de soare, urmata de burnita, urmata de rafale de vânt:
Din 22 iunie incoace ne-am amuzat cu patru anotimpuri intr-o zi, cum bine spune o vorba locala. De 3-4 ori m-am surprins uitandu-ma pe fereastra si spunandu-le colegilor: "cam asa era lumina la Berlin, 4 luni pe an": era afara o intunecime sa o tai cu cutitul, in mijlocul zilei. Insa diferenta majora fata de Berlin este ca niciodata negura nu a durat mai mult de 2 ore.
Anul acesta, însa, nu ne putem plânge de frig. Fetele înca ies in tricou de îndata de apare soarele, iar eu continui sa merg la birou cu o simpla haina de costum peste un tricou sau o camasa subtire. Pâna acum au fost mai multe zile cu 15-16 grade decât cu mai putin de 10 grade.
In case este rece, gratie bunei izolatii cu care se mândreste orice locuinta kiwi care (nu !) se respecta.
Insa culminatia celor doua saptamâni de ploi cu soare, ploi cu tunete, cu burnita, cu curcubee si ce o mai fi putut acumula Mama Natura in doua saptamâni, au fost tornadele !
9 tornade in doua zile, pe Insula de Nord. Daca vreti sa va amuzati, aruncati o privire pe linkul precedent. Ziarele au vorbit numai despre tornade de 3 zile incoace (doar nu erau sa vorbeasca despre bataia mar pe care au luat-o team New Zealand in Cupa Americii).
Una la periferia Auckland-ului. Sapte tornade pe o peninsula din extremul sud-vest al insulei, la vreo 600 de kilometri de noi. Peste 50 de case au suferit stricaciuni, din care unele majore, probabil ireparabile! Mii de locuinte au amas fara electricitae, telefon sau apa. Tornadele (mici in comparatie cu ce vedem in filmele de la Hollywood, cam de 10 metrid e diametru si miscandu-se cu peste 150 de km pe ora) au aparut de pe mare, au maturat ce au putut (o casa de vacanta a fost rotita cu 180° de grade, mai multe s-au ales cu acoperisurile zmulse si geamurile sparte), au 'mutat'cam tot ce le-a stat in cale (când o casa a fost distrusa aproape complet cea de alaturi nu a avut nimic !, intr-un camping, o masina de excursie a fost ridicata 3m in aer si totusi locuitorul nu a patit nimic, in timp ce caravanele de alaturi nici macar nu s-au miscat)) si apoi duse au fost.
Miracolul este ca nimeni nu a fost ranit!
Din 22 iunie incoace ne-am amuzat cu patru anotimpuri intr-o zi, cum bine spune o vorba locala. De 3-4 ori m-am surprins uitandu-ma pe fereastra si spunandu-le colegilor: "cam asa era lumina la Berlin, 4 luni pe an": era afara o intunecime sa o tai cu cutitul, in mijlocul zilei. Insa diferenta majora fata de Berlin este ca niciodata negura nu a durat mai mult de 2 ore.
Anul acesta, însa, nu ne putem plânge de frig. Fetele înca ies in tricou de îndata de apare soarele, iar eu continui sa merg la birou cu o simpla haina de costum peste un tricou sau o camasa subtire. Pâna acum au fost mai multe zile cu 15-16 grade decât cu mai putin de 10 grade.
In case este rece, gratie bunei izolatii cu care se mândreste orice locuinta kiwi care (nu !) se respecta.
Insa culminatia celor doua saptamâni de ploi cu soare, ploi cu tunete, cu burnita, cu curcubee si ce o mai fi putut acumula Mama Natura in doua saptamâni, au fost tornadele !
9 tornade in doua zile, pe Insula de Nord. Daca vreti sa va amuzati, aruncati o privire pe linkul precedent. Ziarele au vorbit numai despre tornade de 3 zile incoace (doar nu erau sa vorbeasca despre bataia mar pe care au luat-o team New Zealand in Cupa Americii).
Una la periferia Auckland-ului. Sapte tornade pe o peninsula din extremul sud-vest al insulei, la vreo 600 de kilometri de noi. Peste 50 de case au suferit stricaciuni, din care unele majore, probabil ireparabile! Mii de locuinte au amas fara electricitae, telefon sau apa. Tornadele (mici in comparatie cu ce vedem in filmele de la Hollywood, cam de 10 metrid e diametru si miscandu-se cu peste 150 de km pe ora) au aparut de pe mare, au maturat ce au putut (o casa de vacanta a fost rotita cu 180° de grade, mai multe s-au ales cu acoperisurile zmulse si geamurile sparte), au 'mutat'cam tot ce le-a stat in cale (când o casa a fost distrusa aproape complet cea de alaturi nu a avut nimic !, intr-un camping, o masina de excursie a fost ridicata 3m in aer si totusi locuitorul nu a patit nimic, in timp ce caravanele de alaturi nici macar nu s-au miscat)) si apoi duse au fost.
Miracolul este ca nimeni nu a fost ranit!
06 mai 2007
Despre Basescu, România si alte cele
Ma intreb cine o fi scris articolul acesta. Oricum, pare interesant si cred ca merita citit, chiar daca stilul se deterioreaza putin pe parcurs si in mod evident articolul nu a fost scris de un jurnalist... Din aluzia la alegerile din Franta (evident la primul tur) putem deduce ca articolul a fost scris/postat in 19 sau 20 aprilie.
DESPRE ROMANIA
Problema mie mi se pare mult mai grava , cu implicatii profunde si cu bataie lunga de tot pentru viitorul Romaniei.
Vreau sa spun de la inceput ca Basescu, pe care il cunosc personal, nu trebuie idealizat. Este si el un produs al sistemului " ticalosit " pe care il condamna, este un tip de "mitica" smecher si uns cu toate alifiile, probabil colaborator si el al
securitatii, chair daca dosarul nu se gaseste (nu era posibil inainte de 1989 ca cineva, oricit de capabil ar fi fost, sa ajunga sef de agentie NAVROM la Anvers, fara sa fi fost omul securitatii, cu acte sau nu).
Este insa foarte inteligent, stie sa manipuleze multimile amorfe needucate politic din Romania si mai ales a avut taria sa inteleaga ca viitorul Romaniei nu
poate fi garantat decit de America (prin intermediul NATO si direct) si de apartenenta la Uniunea Europeana. Pentru asta, trebuia sa dovedeasca
reformarea justitiei si ruptura de comunism. Si de aicea i se trage, fiindca a indraznit sa se gindeasca mai sus de propriile interese, sa se gindeasca si la
interesul tarii.
In primul rind, Basescu nu a fost demis numai de corupti, desi parlamentul este o adunatura de derbedei politici, consecinta a votului pe liste si a
supravietuirii structurilor comuniste timp de peste 15 ani.
Ostilitatea fata de el este evident condusa de oamenii directi ai Moscovei:
- PSD-ul lui Iliescu, cel care a fost si ramine agent fost sovietic si acum rus.
- Liberalii lui Dinu Patriciu, magnatul petrolului romanesc, ale carui rafinarii nu pot functiona fara petrol rusesc si care este virful de lance al
patrunderii capitalului rusesc in petrolul romanesc, lucru esential pentru rusi, acum cind Romania este membra a UE.
- Vechea securitate, al carei exponent este Dan Voiculescu (il cunosc bine si pe acesta), general sub acoperire inainte de 1989 si cel prin firma caruia (CRESCENT) se operau inainte de 1989 toate operatiile in valuta ale Securitatii.
Au alergat imediat sub stindardul anti - Basescu:
- UDMR, caruia ii convine orice instabilitate in Romania, desi participa la guvernare de 10 ani, pentru a-si promova ideile de autonomie teritoriala in
Secuime
- Partidul Romania Mare al lui Vadim, adunatura de securisti si oportunisti, care mai are sustinatori printre nostalgicii comunisti, iubitori prin formatie ai Rusiei, si care va dispare cind si acestia vor dispare fizic, morti de batrinete. Copii lor sint mai elevati decit nebunia lui Vadim, sint astazi liberali sau PSD-isti.
Ce i-a deranjat pe rusi:
1. Declaratiile clare pro americane si anti rusesti ale lui Basescu, de doi ani incoace. L-a repezit pe ministrul de externe rus, care " regreta " ca Romania
nu s-a consultat cu Rusia in problema bazei americane din Dobrogea, spunind: Nici Rusia nu s-a consultat cu noi cind ne-a amenintat si ne-a cotropit continuu,
ultima oara pentru 50 de ani. Apoi, a declarat ca nu va accepta ca Marea Neagra sa redevina un lac rusesc.
Si multe altele, inclusiv atitudinea in problema Basarabiei si Transnistriei, care nu puteau fi trecute cu vederea la Moscova
2. Amenintarea cu puscaria pe motive de coruptie sau altele, a protejatilor directi : Iliescu, Nastase, Voiculescu
3. Posibila reactivare a dosarului privatizarii ROMPETROL (Dinu Patriciu) si al vinzarii energiei la pret de nimic catre ALPROM Slatina (implicat Codrut
Seres, fostul ministru al econimiei, omul lui Dan Voiculescu. ALPROM fiind proprietate ruseasca directa) care ar stinjeni interesele economice expansioniste
rusesti
4. Condamnarea drept "criminal si nelegitim" a regimului comunist
(Raportul Tismaneanu, cu toate greselile lui inacceptabile pentru orice om informat si clar filo-semit), acum cind Putin declara ca destramarea
Uniunii Sovietice a fost cea mai mare greseala a sfirsitului secolului 20.
Situatia, din pacate le este favorabila rusilor. Nu stiu cine din exterior il poate sprijini acum pe Basescu, in lupta sa inegala pe care o duce de fapt cu
Rusia, prin exponentii ei din Romania.
1. In Franta sint alegeri peste doua zile.
2. In Anglia, Tony Blair va parasi conducerea guvernului peste doua luni.
3. In America, pozitia lui Bush este din ce in ce mai subreda.
4. In Germania, Dna Merkel este departe de a fi o "iron lady" si este preocupata in a-i guguli pe rusi pentru a nu-i sista alimentarea cu gaze naturale.
Rusia, care acum negociaza infiintarea unui fel de OPEC pentru gaze, este intr-o pozitie foarte, foarte puternica.
Nu cred ca trebuie iesit in strada. Asta ar da un semnal foarte prost privind implementarea reala a democratiei de tip occidental in Romania.
Si asa, cred ca Germania, Olanda si Tarile Nordice care au ezitat pina in ultimul moment asupra admiterii Romaniei in UE, jubileaza si pregatesc masuri : prima
va fi de ordin juridic, cu urmari incalculabil de grele. Hotaririle instantelor judiciare romanesti nu vor avea putere in Uniunea Europeana. Stiti ce
inseamna asta, in special in ceea ce priveste litigiile cu companiile straine care opereaza in Romania ? Pentru cel mai mic "afront" adus unei compoanii straine sau unui cetatean strain, orice instanta judiciara straina poate ordona blocarea
fondurilor Romaniei din bancile straine, fara a tine cont de nici o hotarire a justitiei Romanesti. Au fost oare capabili derbedeii din Parlamentul Romaniei sa
cintaresca astfel de consecinte ale deciziei lor ?
Romania a fost data inapoi cu cel putin cinci ani si nu trebuie sa agravam situatia.
Ce trebuie facut?
1. Sa se participe masiv la vot in ziua referendumului si sa se voteze pentru Basescu. Trebuie dusa o campanie asidua printre rude, prieteni, cunoscuti, oameni de pe strada, in acest sens. Interesele Romaniei, cer ca situatia sa fie rezolvata calm, la vot si nu in strada.
2.sau putem sa facem un referendum pentru dizolvarea parlamentului, doar suntem o tara democrata in care vointa poporului e sfanta.!
DESPRE ROMANIA
Problema mie mi se pare mult mai grava , cu implicatii profunde si cu bataie lunga de tot pentru viitorul Romaniei.
Vreau sa spun de la inceput ca Basescu, pe care il cunosc personal, nu trebuie idealizat. Este si el un produs al sistemului " ticalosit " pe care il condamna, este un tip de "mitica" smecher si uns cu toate alifiile, probabil colaborator si el al
securitatii, chair daca dosarul nu se gaseste (nu era posibil inainte de 1989 ca cineva, oricit de capabil ar fi fost, sa ajunga sef de agentie NAVROM la Anvers, fara sa fi fost omul securitatii, cu acte sau nu).
Este insa foarte inteligent, stie sa manipuleze multimile amorfe needucate politic din Romania si mai ales a avut taria sa inteleaga ca viitorul Romaniei nu
poate fi garantat decit de America (prin intermediul NATO si direct) si de apartenenta la Uniunea Europeana. Pentru asta, trebuia sa dovedeasca
reformarea justitiei si ruptura de comunism. Si de aicea i se trage, fiindca a indraznit sa se gindeasca mai sus de propriile interese, sa se gindeasca si la
interesul tarii.
In primul rind, Basescu nu a fost demis numai de corupti, desi parlamentul este o adunatura de derbedei politici, consecinta a votului pe liste si a
supravietuirii structurilor comuniste timp de peste 15 ani.
Ostilitatea fata de el este evident condusa de oamenii directi ai Moscovei:
- PSD-ul lui Iliescu, cel care a fost si ramine agent fost sovietic si acum rus.
- Liberalii lui Dinu Patriciu, magnatul petrolului romanesc, ale carui rafinarii nu pot functiona fara petrol rusesc si care este virful de lance al
patrunderii capitalului rusesc in petrolul romanesc, lucru esential pentru rusi, acum cind Romania este membra a UE.
- Vechea securitate, al carei exponent este Dan Voiculescu (il cunosc bine si pe acesta), general sub acoperire inainte de 1989 si cel prin firma caruia (CRESCENT) se operau inainte de 1989 toate operatiile in valuta ale Securitatii.
Au alergat imediat sub stindardul anti - Basescu:
- UDMR, caruia ii convine orice instabilitate in Romania, desi participa la guvernare de 10 ani, pentru a-si promova ideile de autonomie teritoriala in
Secuime
- Partidul Romania Mare al lui Vadim, adunatura de securisti si oportunisti, care mai are sustinatori printre nostalgicii comunisti, iubitori prin formatie ai Rusiei, si care va dispare cind si acestia vor dispare fizic, morti de batrinete. Copii lor sint mai elevati decit nebunia lui Vadim, sint astazi liberali sau PSD-isti.
Ce i-a deranjat pe rusi:
1. Declaratiile clare pro americane si anti rusesti ale lui Basescu, de doi ani incoace. L-a repezit pe ministrul de externe rus, care " regreta " ca Romania
nu s-a consultat cu Rusia in problema bazei americane din Dobrogea, spunind: Nici Rusia nu s-a consultat cu noi cind ne-a amenintat si ne-a cotropit continuu,
ultima oara pentru 50 de ani. Apoi, a declarat ca nu va accepta ca Marea Neagra sa redevina un lac rusesc.
Si multe altele, inclusiv atitudinea in problema Basarabiei si Transnistriei, care nu puteau fi trecute cu vederea la Moscova
2. Amenintarea cu puscaria pe motive de coruptie sau altele, a protejatilor directi : Iliescu, Nastase, Voiculescu
3. Posibila reactivare a dosarului privatizarii ROMPETROL (Dinu Patriciu) si al vinzarii energiei la pret de nimic catre ALPROM Slatina (implicat Codrut
Seres, fostul ministru al econimiei, omul lui Dan Voiculescu. ALPROM fiind proprietate ruseasca directa) care ar stinjeni interesele economice expansioniste
rusesti
4. Condamnarea drept "criminal si nelegitim" a regimului comunist
(Raportul Tismaneanu, cu toate greselile lui inacceptabile pentru orice om informat si clar filo-semit), acum cind Putin declara ca destramarea
Uniunii Sovietice a fost cea mai mare greseala a sfirsitului secolului 20.
Situatia, din pacate le este favorabila rusilor. Nu stiu cine din exterior il poate sprijini acum pe Basescu, in lupta sa inegala pe care o duce de fapt cu
Rusia, prin exponentii ei din Romania.
1. In Franta sint alegeri peste doua zile.
2. In Anglia, Tony Blair va parasi conducerea guvernului peste doua luni.
3. In America, pozitia lui Bush este din ce in ce mai subreda.
4. In Germania, Dna Merkel este departe de a fi o "iron lady" si este preocupata in a-i guguli pe rusi pentru a nu-i sista alimentarea cu gaze naturale.
Rusia, care acum negociaza infiintarea unui fel de OPEC pentru gaze, este intr-o pozitie foarte, foarte puternica.
Nu cred ca trebuie iesit in strada. Asta ar da un semnal foarte prost privind implementarea reala a democratiei de tip occidental in Romania.
Si asa, cred ca Germania, Olanda si Tarile Nordice care au ezitat pina in ultimul moment asupra admiterii Romaniei in UE, jubileaza si pregatesc masuri : prima
va fi de ordin juridic, cu urmari incalculabil de grele. Hotaririle instantelor judiciare romanesti nu vor avea putere in Uniunea Europeana. Stiti ce
inseamna asta, in special in ceea ce priveste litigiile cu companiile straine care opereaza in Romania ? Pentru cel mai mic "afront" adus unei compoanii straine sau unui cetatean strain, orice instanta judiciara straina poate ordona blocarea
fondurilor Romaniei din bancile straine, fara a tine cont de nici o hotarire a justitiei Romanesti. Au fost oare capabili derbedeii din Parlamentul Romaniei sa
cintaresca astfel de consecinte ale deciziei lor ?
Romania a fost data inapoi cu cel putin cinci ani si nu trebuie sa agravam situatia.
Ce trebuie facut?
1. Sa se participe masiv la vot in ziua referendumului si sa se voteze pentru Basescu. Trebuie dusa o campanie asidua printre rude, prieteni, cunoscuti, oameni de pe strada, in acest sens. Interesele Romaniei, cer ca situatia sa fie rezolvata calm, la vot si nu in strada.
2.sau putem sa facem un referendum pentru dizolvarea parlamentului, doar suntem o tara democrata in care vointa poporului e sfanta.!
Gutui
Am uitat sa va spun, pe plinta semineului - stricat - troneaza, langa primul ulei cu floarea soarelui pictat de D., galbene si rotofeie, 5 gutui!
05 mai 2007
Toamna indiana
In tara kiwi nu se intampla nimic deosebit.
Ziarele se intrec sa vorbeasca despre pretul incredibil si nejustificat al locuintelor (acum un an si jumatate, când le vorbeam despre faptul ca o casa la Auckland, de lemn, veche si neizolata, costa mai mult decat o casa de caramida in unele zone din Elvetia, oamenii se uitau la mine ca la un extraterestru).
Din pacate, nu putem spera ca preturile se vor stabiliza curand, deoarece nu este o problema a legii cererii si ofertei. Piata kiwi a locuintelor este deformata de un numar de factori care - toti - imping preturile locuintelor pana la cer. Banca nationala (Reserve bank) vrea sa diminueze inflatia si mareste in mod arbitrar dobanzile (spre nefericirea exportatorilor in acelasi timp cu a celor care doesc sa isi cumpere prima casa). Noua Zeelanda nu are un real sistem de pensii si atunci oamenii investesc in 4-5 case, pentru a-si asigura un venit decent din chirii (chiria noastre este jumatate din cel mai mare salariu al familiei). Anumite tipuri de profituri nu sunt impozitate, ceea ce face ca nemumarati investitori cumpara, renoveaza si revand case intr-un ritm infernal. Bancile acorda imprumuturi de 100%, fara nici un fel de depozit, iar familiile neozeelandeze se indatoreaza peste masura pentru a cumpara o locuinta. Saptamana trecuta, prieena noastra J., colega de serviciu, care a vandut un apartament la Londra inainte a a-si urma sotul kiwi la Auckland, a descoperit cu tristete ca nu isi poate permite sa cumpere o locuinta cu 3 camere in North Shore. Rata lunara ar fi fost la fel de mare ca si salariul sotului ei, inginer la o firma de telefonie mobila (ca s ava faceti o idee, rata lor lunara, pentru o casa cu 4 camere, solida doar, fara pretentii speciale si intr-o zona corecta dar nu bogata, ar fi fost de 3500 de dolari kiw,, sau 3000 de dolari americani !). In momentul de fata, toata lumea asteapta o interventie guvernamentala care sa calmeze escalada preturilor. Insa e posibi ca interventia a fi ca si celelalte interventii ale guvernelor kiwi: cu efecte marginale sau neglijabile.
In afara de case, politica kiwi este agitata de discutiile despre o lege privind deptul parintilor de a-si bate copiii...
Cat despre noi, ne bucuram de ultimele zile de vreme (deosebit de) buna. Acum sunt 17 grade si inca nu a fost nevoie sa incalzim casa, in afara unei nopti reci, cand am pus in functiune caloriferul din camera fetelor. Ziarele incep sa vorbeasca despre instalarea unei front de aer cald, legat de fenomenul La Ni~na (ceea ce se traduce prin fatptul ca iarna va sosi mai incet decât de obicei si ca temperaturile nu vor coborâ, ca si anul trecut, sub normala sezonului).
Fetele au inceput trimestrul al doilea, dupa vacanta de Paste. Vin inca de la scoala desculte si imbracate doar in tricou, sau maillot, desi pleaca imbracate cu jachete de toamna.
In gradina, grapefruit incep sa ingalbeneasca iar mandarinele vecinilor sunt deja dulci, desi coaja e inca verde.
P. a candidat pentru un post in departament, si nu a fost nici macar invitat la interviu. Cum postul nu era in domeniul lui, nu aveam asteptari prea mari, insa speram ca va avea interviul. Ieri a implinit 33 de ani.
Ziarele se intrec sa vorbeasca despre pretul incredibil si nejustificat al locuintelor (acum un an si jumatate, când le vorbeam despre faptul ca o casa la Auckland, de lemn, veche si neizolata, costa mai mult decat o casa de caramida in unele zone din Elvetia, oamenii se uitau la mine ca la un extraterestru).
Din pacate, nu putem spera ca preturile se vor stabiliza curand, deoarece nu este o problema a legii cererii si ofertei. Piata kiwi a locuintelor este deformata de un numar de factori care - toti - imping preturile locuintelor pana la cer. Banca nationala (Reserve bank) vrea sa diminueze inflatia si mareste in mod arbitrar dobanzile (spre nefericirea exportatorilor in acelasi timp cu a celor care doesc sa isi cumpere prima casa). Noua Zeelanda nu are un real sistem de pensii si atunci oamenii investesc in 4-5 case, pentru a-si asigura un venit decent din chirii (chiria noastre este jumatate din cel mai mare salariu al familiei). Anumite tipuri de profituri nu sunt impozitate, ceea ce face ca nemumarati investitori cumpara, renoveaza si revand case intr-un ritm infernal. Bancile acorda imprumuturi de 100%, fara nici un fel de depozit, iar familiile neozeelandeze se indatoreaza peste masura pentru a cumpara o locuinta. Saptamana trecuta, prieena noastra J., colega de serviciu, care a vandut un apartament la Londra inainte a a-si urma sotul kiwi la Auckland, a descoperit cu tristete ca nu isi poate permite sa cumpere o locuinta cu 3 camere in North Shore. Rata lunara ar fi fost la fel de mare ca si salariul sotului ei, inginer la o firma de telefonie mobila (ca s ava faceti o idee, rata lor lunara, pentru o casa cu 4 camere, solida doar, fara pretentii speciale si intr-o zona corecta dar nu bogata, ar fi fost de 3500 de dolari kiw,, sau 3000 de dolari americani !). In momentul de fata, toata lumea asteapta o interventie guvernamentala care sa calmeze escalada preturilor. Insa e posibi ca interventia a fi ca si celelalte interventii ale guvernelor kiwi: cu efecte marginale sau neglijabile.
In afara de case, politica kiwi este agitata de discutiile despre o lege privind deptul parintilor de a-si bate copiii...
Cat despre noi, ne bucuram de ultimele zile de vreme (deosebit de) buna. Acum sunt 17 grade si inca nu a fost nevoie sa incalzim casa, in afara unei nopti reci, cand am pus in functiune caloriferul din camera fetelor. Ziarele incep sa vorbeasca despre instalarea unei front de aer cald, legat de fenomenul La Ni~na (ceea ce se traduce prin fatptul ca iarna va sosi mai incet decât de obicei si ca temperaturile nu vor coborâ, ca si anul trecut, sub normala sezonului).
Fetele au inceput trimestrul al doilea, dupa vacanta de Paste. Vin inca de la scoala desculte si imbracate doar in tricou, sau maillot, desi pleaca imbracate cu jachete de toamna.
In gradina, grapefruit incep sa ingalbeneasca iar mandarinele vecinilor sunt deja dulci, desi coaja e inca verde.
P. a candidat pentru un post in departament, si nu a fost nici macar invitat la interviu. Cum postul nu era in domeniul lui, nu aveam asteptari prea mari, insa speram ca va avea interviul. Ieri a implinit 33 de ani.
14 aprilie 2007
Cinema
Dupa un sfarsit de saptamana magnific, de Paste, in care am avut nevoie sa ne odihnim in urma diverselor viroze si altor saptamani foarte incarcate, in ziua in care am decis sa imi iau putin concediu pentru a iesi cu fetele, vremea s-a stricat complet. A plouat marunt, ori cu galeata, ori in rafale, ori cu soare, de trei zile incoace.
Asa ca ieri, vazand ca nu este chip de mers la plaja, mi-am luat inima in dinti si am dus fetele la singurul film pentru copii de scoala primara care rula in oras (un sngur film pentru doua saptamani de vacanta, e tare putin).
Am vazut desen animat cu personaje in 3D, numit Meet the Robisons (Faceti cunostiinta cu familia Robinson, in traducere cuvant cu cuvant).
Un baietel este abandonat dupa nastere la poarta unui orfelinat, unda sta pana la 12 ani. Baietelul, Lewis, devine pasionat de tehnica si construieste tot felul de aparate, care mai de care mai aiurite. Pasiunea lui il face sa apara inadoptabil in ochii potentialilor parinti adoptivi.
Lewis este destul de disperat de situatia aceasta, pana in ziua cand - din viitor - apara un baietel de 13 ani, care ii face cunostiinta cu familia lui, bizara excentrica, curioasa, dar foarte iubitoare, familia Robinson. Baietelul venit din viitor, Wilbur, il anunta pe Lewis ca are o misiune extrem de importanta, sa isi repare si protejeze ultima lui inventie, masina de citit memoria, pe care un 'rau', venit si el din viitor, vrea sa o treaca pe numele lui. Urmeaza calatorii intre trecut si prezent, rasturnari de situatie destul de rapide (la un moment dat, 'raul' numit Omul cu palaria rotunda, aduce un Tiranosaurus rex, din trecut), mai pentru intelegerea unor pustoaice de mai putin de 8 ani, care inca nu sunt perfect fluente in engleza... Lewis descopera ca aiurita familie Robinson este de fapt familia lui si ca baietelul este propriul sau fiu,.. cu conditia sa faca alegerile corecte, in prezent.
Cred ca eu m-am amuzat mai bine decat fetele, dar tututor ne-a placut filmul. Iar K. a stat lipita de scaun, nemaipomenit de cuminte.
Asa ca ieri, vazand ca nu este chip de mers la plaja, mi-am luat inima in dinti si am dus fetele la singurul film pentru copii de scoala primara care rula in oras (un sngur film pentru doua saptamani de vacanta, e tare putin).
Am vazut desen animat cu personaje in 3D, numit Meet the Robisons (Faceti cunostiinta cu familia Robinson, in traducere cuvant cu cuvant).
Un baietel este abandonat dupa nastere la poarta unui orfelinat, unda sta pana la 12 ani. Baietelul, Lewis, devine pasionat de tehnica si construieste tot felul de aparate, care mai de care mai aiurite. Pasiunea lui il face sa apara inadoptabil in ochii potentialilor parinti adoptivi.
Lewis este destul de disperat de situatia aceasta, pana in ziua cand - din viitor - apara un baietel de 13 ani, care ii face cunostiinta cu familia lui, bizara excentrica, curioasa, dar foarte iubitoare, familia Robinson. Baietelul venit din viitor, Wilbur, il anunta pe Lewis ca are o misiune extrem de importanta, sa isi repare si protejeze ultima lui inventie, masina de citit memoria, pe care un 'rau', venit si el din viitor, vrea sa o treaca pe numele lui. Urmeaza calatorii intre trecut si prezent, rasturnari de situatie destul de rapide (la un moment dat, 'raul' numit Omul cu palaria rotunda, aduce un Tiranosaurus rex, din trecut), mai pentru intelegerea unor pustoaice de mai putin de 8 ani, care inca nu sunt perfect fluente in engleza... Lewis descopera ca aiurita familie Robinson este de fapt familia lui si ca baietelul este propriul sau fiu,.. cu conditia sa faca alegerile corecte, in prezent.
Cred ca eu m-am amuzat mai bine decat fetele, dar tututor ne-a placut filmul. Iar K. a stat lipita de scaun, nemaipomenit de cuminte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)