Cutii, cutii, e vremea cutiilor

Sarabanda de oase pe care o vad cateii prin desenele animate (voir Idéfix en Asterix et Obélix, mission Cléopatre dar or mai fi si altele) va fi sarabanda de cutii in somnul meu. Daca reusesc sa adorm. M-am trezit la 4 (exces de oboseala) si de la 6 sunt pe baricade. Nu am avut nimic particular de facut astazi. am spalat o fereastra pe ici, am demontat o mobila pe colo, m-am certat cu impachetatorii care pareau sa aiba vata in urechi, am umblat hai hui dintr-o camera in alta ca sa nu ramana nimic, am facut 2-3 cutii si a venit ora 17:25 cind containerul a fost impachetat, documentele de insotire (declaratie de vama si multe altele) facute si K. era inca la gradinita. Pe la ora 4 devenise evident ca lucrurile vor incapea si am vazut ca ma speriasem degeaba din cauza ca oamenii au impachetat aiurea. Dupa P, care a supravegheat inchiderea containerului, se pare ca ar fi ramas mai mult de 4 metric cubi, complet liberi. Spatiul ramas a fost blocat cu doua scanduri transversale pentru a impiedica lucrurile sa alunece. Nu stiu inca in ce masura vor tine scandurile respective.
Deci la 5 si jumatate oamenii si lucrurile erau plecati, casa complet goala, Blandine adusese o saltea de burete de o persoana si jumatate...si am plecat, toti trei, la kita dupa K. Desigur, am intarziat 10 minute si am fost certati (nu mai stiam pe unde e numarul de telefon).
L aintoarcere acasa, I. i-a aratat fiecare camera goala lui K. si curiozitatea si noutatea au primat asupra tristetii lucrurilor plecate. Insa 10 minute mai tarziu era un scandal monstru care abia a incetat la ora 9... Tropaieli, macaieli, agitatie...a durat pana am reusit sa convigem trupa ca nu e o idee grozava sa fuga prin casa goala. S-au imbaiat singure (erau atat de agitate incat abia le-am convins sa intr ein cada si in 10-15 minute au fost afara)..apoi s-au jucain bucatarie unde din cutii intoarse cu fundul in sus facusem masa, scaune si doua camari, in care fetele s-au ascuns o jumatate buna de ora. Bucataria a ramas singura piesa mobilata, din pricina ca acum doi ani si 3 luni il rugasem de inginerul care a renovat si care administra imobilul sa imi instaleze o bucatarie echipata de dulapuri si placa vitro ceramica. Asa ca acuma avem cuptor in care putem coace semi-preparate sau lucruri in staniol...doua saltele din care una gonflabila la carei umflat mi-a luat o ora , 2 valize cu haine si una cu acte, doi rucsacei cu jucarii si unu cu farmacia si obiectele de toaleta, si ...doua cutii pe post de birou. pe una este laptopul si cealalta este scaunul pe care stau si scriu. K a adormit de un minut (cu 2 ore mai tarziu decat ora ei obisnuita de culcare, P si dorm de mai bine de o jumatate de ora, franti de atatea emotii. Maine e zi de menaj si administratie asa ca le calc pe urme rapid. Sperand ca sarbanda cutiilor, camioanelor, ecourilor pasilor, strigatelor si plansetelor de oboseala ale fetelor, prin casa n-o sa ma insomnizeze.
Pe K o roade foarte tare plecare lui Josephin in vacanta in Turcia, duminica trecuta. Spune ca vroia sa mearga si ea, iar mai inainte mi-a spus ca toti copiii din grupa ei sunt la Berlin si noi suntem a Auckland. Iar de dimineata, P. a intrebat-o, pe drum spre kita, daca este trista si miss a spus, ca nu, nu e trista. Insa era excesiv de cuminte si se vedea ca mutatul acesta o roade. Incerc sa le ascult cat mai mult pentru ca stiu ce poate fi in mintiuca lor la 4 ani si jumatate sau 6 ani. Inca am flashuri de amintiri despre instalarea mea la Cluj, la 4 ani si jumatate, si despre plecarea de la Sieu, cu toate fricile si regretele... Sper ca amintirle placute de la Auckland sa primeze asupra dificultatilor plecarii. Insa tare as vrea ca I, sa ne spuna mai multe despre ce simte. E o interiorizata pustoaica.